1. [DEX '09] POLIURETAN, poliuretani, s. m. (Chim.) Produs obținut prin polimerizarea unor compuși chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice, a lacurilor, a adezivelor etc. [Pr.: -li-u-] – Din fr. polyuréthane.
2. [MDA2] poliuretan sm [At: LTR2 / P: ~li-u~ / Pl: ~i / E: ger Polyurethane, eg polyurethanes] Produs macromolecular obținut prin polimerizarea în trepte a unor compuși chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice, a lacurilor etc.
3. [DEX '98] POLIURETAN, poliuretani, s. m. (Chim.) Produs obținut prin polimerizarea unor compuși chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice. [Pr.: -li-u-] – Din fr. polyuréthane.
4. [MDN '00] POLIURETAN s. n. produs macromolecular obținut prin polimerizarea unor compuși chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice. (< fr. polyurethan)
5. [DCR2] poliuretan s. (chim.) Tip de polimer utilizat ca material plastic ◊ „Pe baza rezultatelor cercetărilor întreprinse [...] au fost realizate tipuri noi de tălpi din poliuretan cu o greutate mai redusă cu 1520 la sută, ca și noi modele de tălpi din cauciuc [...] la care s-a îmbunătățit și aspectul, asigurându-se vernisarea lor.” R.l. 12 XII 79 p. 3; v. și R.l. 11 VII 80 p. 3; v. și păr cauciucat, părplast (1978) (din fr. polyuréthan, engl. polyurethan, germ. Polyurethane, rus. poliuretan; DMC 1960, OSRI; DTP, LTR, DC; DEX-S)
6. [DOOM 3] poliuretan (desp. -li-u-) s. m., pl. poliuretani
7. [DOOM 2] poliuretan (-li-u-) s. m., pl. poliuretani
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL