1. [DEX '09] POLITOLOGIE s. f. Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile sistemelor politice; știință politică. – Din fr. politologie.
2. [MDA2] politologie sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~ii / E: fr politologie] Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile politice în toată complexitatea și diversitatea lor Si: (rar) politicologie.
3. [DEX '98] POLITOLOGIE s. f. Știință care studiază activitățile, raporturile, instituțiile politice; știință politică. – Din fr. politologie.
4. [DN] POLITOLOGIE s.f. Știință politică; politicologie. [Gen. -iei. / < fr. politologie, cf. gr. polis – stat, cetate, logos – știință].
5. [MDN '00] POLITOLOGIE s. f. știință care studiază activitățile, relațiile, instituțiile politice. (< fr. politologie)
6. [DCR2] politologie s. f. ◊ „Noțiunea de politologie și-a făcut intrarea în vocabularul științific de-abia de aproximativ două decenii și este folosită pentru a denumi în mod abreviat «Știința politică», în sensul de știință despre politică.” Cont. 2 IX 77 p. 11 (din fr. polit[ic]ologie, it. politologia; PR 1957, DPN 1977; Th. Hristea în LR 3/72 p. 192, atestări din 1969; DP, D.Filoz.; DN3, DEX-S)
7. [DOOM 3] politologie s. f., art. politologia, g.-d. politologii, art. politologiei
8. [DOOM 2] politologie s. f., art. politologia, g.-d. politologii, art. politologiei
9. [DETS] POLITO- „politică”. ◊ gr. polis „oraș, cetate” > fr. polito-, germ. id. > rom. polito-. □ ~log (v. -log), s. m., specialist în politologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință politică; sin. politicologie.
10. [DE] POLITOLOGÍE (< fr. {i}) s. f. Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile sistemelor politice. Termen propus, în 1954, de E. Fischer Baling și A. Thérive ca denumire pentru știința politică. Inițial s-a ocupat de instituții, ulterior s-a îndreptat spre structurile puterii și procesele decizionale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL