1. [DEX '09] POLITEISM s. n. Religie constituită pe credința în mai mulți zei între care existau relații de rudenie. – Din fr. polythéisme.
2. [MDA2] politeism sns [At: EPISCUPESCU, O. Î. 253/15 / V: (înv) ~tiism, ~ide~ / E: fr polythéisme] Religie care admite existența mai multor divinități.
3. [DEX '98] POLITEISM s. n. Religie care recunoaște existența mai multor divinități. – Din fr. polythéisme.
4. [DLRLC] POLITEISM s. n. Sistem religios care admite existența mai multor zei.
5. [DN] POLITEISM s.n. (op. monoteism) Religie, credință care admite existența mai multor divinități. [Pron. -te-ism. / < fr. polythéisme, cf. gr. polys – numeros, theos – zeu].
6. [MDN '00] POLITEISM s. n. credință în mai multe divinități, caracteristică unor religii. (< fr. polythéisme)
7. [Șăineanu, ed. VI] politeism n. religiune ce admite mai mulți zei.
8. [MDA2] polideism sn vz politeism
9. [MDA2] politiism sn vz politeism
10. [Scriban] *politeízm n. (ca și politeist). Credință în maĭ mulțĭ zeĭ: politeizmu greco-roman. – Politeizmu a rămas astăzĭ numaĭ la popoarele înapoĭate din cele-lalte continente. Sistemele politeizmuluĭ îs treĭ: idolatria, sabeizmu și fetișizmu. V. monoteizm, păgînizm.
11. [DOOM 3] politeism s. n.
12. [DOOM 2] politeism s. n.
13. [IVO-III] politeism.
14. [D.Religios] polideism s. n. v. politeism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL