1. [DEX '09] POLISINDET s. n. v. polisindeton.
2. [MDA2] polisindet sn vz polisindeton[1]
3. [DN] POLISINDET s.n. v. polisindeton.
4. [DEX '09] POLISINDETON s. n. Figură de stil care constă în repetarea unei conjuncții la începutul fiecăreia dintre propozițiile unei fraze sau înaintea fiecărui termen al unei enumerări, pentru a accentua o anumită idee. [Var.: polisindet s. n.] – Din fr. polysyndéton.
5. [MDA2] polisindeton sn [At: MOLNAR, RET. 205/15 / V: ~det / Pl: ~oane / E: fr polysyndéton cf lat polysyntheton] Procedeu stilistic în retorică în care se repetă o conjuncție la începutul unor părți de frază sau înaintea fiecărui termen al unei enumerări, pentru a pune în evidență ideea exprimată.
6. [DEX '98] POLISINDETON s. n. Figură de stil care constă în repetarea unei conjuncții la începutul fiecăreia dintre părțile unei fraze sau înaintea fiecăruia dintre termenii unei enumerări, pentru a da discursului mai multă forță. – Din fr. polysyndéton.
7. [DN] POLISINDETON s.n. Figură de stil care constă în întrebuințarea repetată a unei conjuncții pentru a da mai multă energie unui discurs. V. sinafie. [< fr. polysyndéton, cf. gr. polysyndeton].
8. [MDN '00] POLISINDETON s. n. figură de stil constând în întrebuințarea repetată a unei conjuncții pentru a da mai multă energie unui discurs. (< fr. polysyndète, gr. polysyndeton)
9. [DOOM 3] !polisindet s. n.
10. [DOOM 2] !polisindeton/polisindet s. n.
11. [DFS] polisindet (gr. polisyntheton „întrebuințarea mai multor conjuncții”), figură care constă în folosirea excesivă, ca mijloc de expresie a insistenței, de obicei a conjuncției coordonatoare copulative și (I): „Sunt mușterii buni, băieți cu dare de mână, și cântă, și râd, și fac fel de fel de nebunii.” (I. L. Caragiale) Cf. lat.: „hi sunt anni consumpti in quaestura et legatione Asiatica et praetura urbana et praetura Siciliensi” (Cicero; → Draeger, p. 2). Efectul p. este unul tipic, de insistență cantitativă: repetarea conjuncției, excesivă (fără necesitate gramaticală), dă impresia încetinirii unei enumerări, în vederea sublinierii importanței fiecărui membru al ei, și, în felul acesta, coordonarea copulativă pare „a multiplica obiectele, acumulându-le” (Larousse). La rândul său, Quintilian (vol. III, p. 74) arată că prin p. conjuncțiile (coordonatoare) și adverbele ori pronumele acumulate în aceeași frază „redau cuvintele [legate între ele] mai viu, mai viguros și dau impresia unui sentiment puternic, care izbucnește în mai multe reprize.” • Se mai spune că, în timp ce asindetul (eliminarea oricărei conjuncții gramatical necesară) este, muzical vorbind, un staccato, p. este un fel de ritardando: „Und es wallet, und siedet, und brauset, und zischt.” ( → K., p. 324) Repetarea unei conjuncții subordonatoare, reproducând aceeași schemă, dă naștere unei figuri de repetiție, anaforă, frecventă de obicei într-o perioadă, fie în protază, fie în apodoză. Sin. parțial sinafie.
12. [MDTL] POLISINDETON (< gr. polysyntheton, legătură multiplă) Construcție realizată prin conjuncția și, folosită pentru a întări ideea de mulțime sau intensitate, subliniind fiecare membru al unei enumerații sau fiecare propoziție într-o frază. Ex. Aduni încet otrava, pînă se umple oala Și-atunci începi cu tine zvîcnirea și răscoala Și dai și rupi și sfarămi orbește, apuci și muști, Nu te mai temi de oameni, de temniță și puști. (T. ARGHEZI, 1907. O răzbunare) „Și după ce s-a dus tata de i-a sărutat mîna mamei și a rugat-o frumos: ”Ich bitte schön un Pardon„, l-a luat împăratul în trăsura lui și s-a dus cu el în tîrg și i-a cumpărat o chivără frumoasă.” (I.AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI, În lumea dreptății)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL