1. [DEX '09] POLISIER, polisiere, s. n. (Franțuzism) Roman sau film polițist. [Scris și: policier. – Pr.: -si-er] – Din fr. policier.
2. [MDA2] polisier sn [At: DEX-S / S și: policier / P: ~si-er / Pl: ~e / E: fr policier] (Frm) 1-2 (Roman sau) film polițist.
3. [MDN '00] POLICIER [POLISIER] s. n. roman, film polițist. (< fr. policier)
4. [DCR2] policier s. n. (franțuzism; film, lit.) Film (roman) polițist ◊ „«Un comisar acuză» se recomandă ca un bun policier, în care protagonistul își conduce actele sale justițiare până la ultimele lor consecințe, neutralizând una câte una verigile bandei criminale, ceea ce nu înseamnă că Moldovan este numai și numai un «pistolar».” Cont. 5 IV 74 p. 5. ◊ „Un «policier» naiv, așadar, minunat făcut în naivitatea lui, mut, cu desăvârșire mut, rapid.” R.lit. 20 XI 75 p. 17. ◊ „În cazul policierului pornit de la cartea lui N. M. «Cercul magic» dispune de relații umane mai bogate, mai dramatice prin complexitatea lor, decât multe alte surori întru gen.” Sc. 18 XII 75 p. 4; v. și Cont. 26 XII 75 p. 7, R.l. 17 IV 80 p. 17; v. și film-dezbatere, science-fiction [pron. polisie] (din fr. policier; DMN 1968)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL