1. [DEX '09] POLINIC, -Ă, polinici, -ce, adj. (Bot.) De polen. – Din fr. pollinique.
2. [MDA2] polinic, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr pollinique] 1 (Bot; îs) Sac ~ Sac polenic. 2 Referitor la polen1 (1).
3. [DN] POLINIC, -Ă adj. Referitor la polen. [< fr. pollinique].
4. [MDN '00] POLINIC, -Ă adj. referitor la polen. (< fr. pollinique)
5. [Mitologic] Polinice = Polynices.
6. [DE] POLINICE (în mitologia greacă), fiul lui Edip și al Locastei. S-a înțeles cu fratele său Eteocle să împartă tronul Tebei, domnind fiecare câte un an. Deoarece Eteocle nu a respectat convenția, P. a pornit o expediție contra Tebei („Cei șapte împotriva Tebei”). Cei doi frați s-au ucis unul pe altul pe câmpul de luptă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL