1. [DEX '09] POLIGONOMETRIE s. f. Ridicare topografică prin utilizarea unor rețele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porțiuni mici de teren; poligonație. – Din fr. polygonométrie.
2. [MDA2] poligonometrie sf [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr polygonométrie] 1 Tehnică de ridicare topografică prin folosirea unor rețele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porțiuni mici de teren Si: poligonație. 2 Capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor (1).
3. [DN] POLIGONOMETRIE s.f. 1. Capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. Tehnică de ridicare topografică, folosind rețele de poligoane închise. [Gen. -iei. / < fr. polygonométrie].
4. [MDN '00] POLIGONOMETRIE s. f. 1. capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. tehnică de ridicare topografică, prin rețele de poligoane închise; poligonație. (< fr. polygonométrie)
5. [DOOM 3] poligonometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. poligonometria, g.-d. poligonometrii, art. poligonometriei
6. [DOOM 2] poligonometrie (-me-tri-) s. f., art. poligonometria, g.-d. poligonometrii, art. poligonometriei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL