1. [MDA2] poleleu1 sn [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 155 / Pl: ~ee / E: nct] (Reg) „Coșărcuță”.
2. [MDA2] poleleu2 sn [At: LEXIC REG. 50 / Pl: ~ee / E: cf teleleu] (Reg) Fel de a se prezenta Si: aspect, ținută.
3. [Scriban] poleléŭ și poliléŭ și (maĭ vechĭ) polieléŭ n., pl. eĭe saŭ eurĭ (ngr. și vgr. polyéleos, foarte milostiv). Cîntarea din aintea liturghiiĭ la sărbătorile marĭ (numele psalmilor 134 și 135, dintre care în biserică se cîntă primu, ĭar în mînăstirĭ amîndouă): clopotu suna de poleleŭ.
4. [D.Religios] poleleu s. n. v. polileu.
5. [Onomastic] Poleleu v. Polileu.
6. [DAR] poleleu1, polelee, s.n. (reg.) coșuleț, coșărcuță.
7. [DAR] poleleu2, polelee, s.n. (reg.) fel de a se prezenta, ținută, aspect.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL