1. [Șăineanu, ed. VI] poleiu m. Tr. Bot. busuiocu-cerbilor. [Ung. POLAJ].
2. [Șăineanu, ed. VI] poleiu n. ploaie înghețată ce cade pe plante. [Și vechiu Mold. polegniță = serb. POLEDIȚA, poleiu].
3. [DEX '09] POLEI1, poleiuri, s. n. Strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii. ♦ Fig. Strălucire, lustru, luciu. ♦ (Reg.) Promoroacă, chiciură. – Din polei2 (derivat regresiv).
4. [MDA2] polai sm vz polei2
5. [MDA2] poleai sms vz polei2
6. [MDA2] polei3 smp [At: VICIU, GL. / E: ns cf lei (pll leu)] (Reg) Ființe supranaturale din basme.
7. [MDA2] polei2 sms [At: COTEANU, PL. / V: (reg) ~lai, ~eai, pul~ / E: ger Polei cf lat puleium] (Bot; Trs) Busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium).
8. [MDA2] polei1 sm [At: POLIZU / V: (reg) ~eu, ~lie / Pl: ~uri, (pop) ~e / E: pvb polei4] 1 Strat subțire și neted de gheață format pe suprafața solului, pe arbori sau pe alte obiecte, prin înghețarea apei de ploaie sau din topirea zăpezii Si: (pop) ghețuș, (îrg) polediță (1), (reg) polediște, policie1 (1), poleială (12). 2 (Reg; pex) Chiciură. 3 (Rar) Poleială (2). 4 (Mun; Olt) Staniol. 5 (Fig) Strălucire. 6 (Olt) Săniuță rudimentară pentru copii. 7 (Olt) Scară cu două trepte la capete, folosită pentru coborâtul butoaielor din car sau în pivniță. 8 (Reg; pcf) Polen al porumbului.
9. [MDA2] poleu1 sn vz polei1
10. [MDA2] polie sf vz polei1
11. [MDA2] pulei sn vz polei2
12. [DLRLC] POLEI1 s. n. Pojghița de gheață care se formează pe pămînt sau pe obiecte prin înghețarea ploii sau a zăpezii topite. V. ghețuș. Afară era polei grozav. CARAGIALE, P. 14. Să aluneci pe poleiul de pe ulițele ninse, Să privești prin lucii geamuri la luminile aprinse. EMINESCU, O. I 157. ♦ (Regional) Promoroacă, chiciură. Poleiul a început să se scuture mai întîi de pe frunze. SLAVICI, V. P. 159.
13. [Scriban] 2) poléĭ n., pl. eĭurĭ și eĭe (d. vsl. polediti sen, a se acoperi cu gheață, d. ledŭ, gheață; sîrb. bg. paledica, poleĭ, de unde vine și polégniță, -cniță și póliviță în Ban. Trans.). Gheață supțire care provine dintr’o ploaĭe măruntă care îngheață îndată ce se depune pe petre, ramurĭ ș. a. – Și políce f. (Mold. Rar).
14. [Scriban] 1) poléĭ m., pl. tot așa (nsl. ceh. pol. polej, rus. poléĭ, germ. polei, ung. nsl. polaj, d. lat. pulejum și pulegium, de unde vine și it. puleggio și poleggio, fr. pouliot). Trans. Un fel de mintă care crește pin bălțĭ și care se întrebuințează în medicină ca stimulant și stomahic (méntha pulégium saŭ pulégium vulgáre). – Se numește și busuĭocu cerbilor.
15. [Scriban] políce, V. poleĭ 2.
16. [IVO-III] poleiu, -leiuri.
17. [DOOM 3] polei2 s. n., art. poleiul; pl. poleiuri
18. [DOOM 2] !polei1 s. n., art. poleiul; pl. poleiuri
19. [MDO] polei (subst.)
20. [DER] polei (poleiuri), s. m. – Busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium). – Var. polai. Lat. pulegium, prin intermediul sl., cf. slov., ceh., pol., rus. polej (Cihac, II, 274; Tiktin), mag. polaj.
21. [DAR] polei2 s.m. pl. (reg.) nume dat unor ființe supranaturale din basme.
22. [DAR] polei1 s.m. (reg.) plantă asemănătoare cu busuiocul, ce crește prin luminișurile pădurii; busuiocul-cerbilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL