1. [MDA2] poleajen sn [At: COMAN, GL. / V: (reg) ~ejen / Pl: ~e / E: cf polejnic] 1 (Olt) Loc plan la marginea unei păduri sau a unui deal. 2 (Reg) Pantă lungă a unui drum.
2. [MDA2] polejen sn vz poleajen
3. [DAR] poleajen, poleajene, s.f. (reg.) 1. loc șes la marginea unei păduri sau a unui deal. 2. pantă lungă a unui drum.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL