1. [DEX '09] POLABĂ adj. (În sintagma) Limbă polabă (și substantivat, f.) = limbă slavă din grupul limbilor slave de apus, care s-a vorbit până în sec. XVIII pe un teritoriu situat pe cursul inferior al Elbei. – Din fr. polabe.
2. [MDA2] polabă sf, af [At: GRAUR, I. L. 198 / Pl: ~be / E: fr polabe cf rs полабский] 1-2 (Șîs limba ~) (Limbă slavă din grupul limbilor slave de apus) care s-a vorbit până în sec. XVIII pe un teritoriu de pe cursul inferior al Elbei.
3. [MDN '00] POLABĂ s. f. limbă slavă occidentală vorbită cândva pe cursul inferior al Elbei. (< fr. polabe)
4. [DOOM 3] polabă (limbă) s. f., g.-d. art. polabei
5. [DOOM 2] polabă1 adj. f.
6. [DOOM 2] polabă2 (limbă) s. f., g.-d. art. polabei
7. [DOOM 3] !polab adj. m., pl. polabi (termeni ~); f. polabă (limba ~)
8. [DTL] POLABĂ s. f. (< fr. polabe): limbă slavă din grupul limbilor slave de apus, care s-a vorbit până în secolul al XVIII-lea pe un teritoriu situat pe cursul inferior al Elbei. Era foarte asemănătoare cu soraba. Este cunoscută numai din niște glosare și texte reduse ca întindere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL