1. [DEX '09] POJIJIE, pojijii, s. f. (Reg.) 1. Totalitatea bunurilor dintr-o gospodărie; situația celui avut; avere. 2. Familie, neam. – Cf. ucr. požyva, rus. poživa.
2. [MDA2] pojijie sf [At: (a. 1640) BUL. COM. IST. V, 191 / V: (reg) ~ighie, ~jej~, ~juj~, podvi~, povi~ / E: cf ucr пожива „hrană, câștig”] (Mol; Trs; csc) 1 Bunuri, avere a unei gospodării, a stânii etc. 2 (Pex) Bagaj. 3 Persoane care aparțin aceleiași familii sau aceluiași neam.
3. [DLRLC] POJIJIE s. f. (Mold., cu înțeles colectiv) Totalitatea lucrurilor din gospodăria unei case. V. acareturi. Tot trag cu ochii la pojijia casei. SEVASTOS, N. 51. O răzășie destul de mare, casa bătrînească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite și multe păseri alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, O. A. 131. ♦ Situația celui avut, avere. (Cu pronunțare regională) Acum nu mă iartă pojijia să mă-nsor decît c-o fată de boier. ALECSANDRI, T. 914.
4. [Șăineanu, ed. VI] pojijie f. Mold. 1. gospodărie: casa bătrânească cu toată pojijia ei CR.; 2. fig. nu mă iartă pojijia săm’însor decât cu o fată de boier AL. [Cf. rus. POJITKI, catrafuse, bagaj].
5. [Scriban] pojíjie f. (rus. požíva, profit, pradă; požitki, calabalîc. V. pojivăĭesc). Est. Fam. A veni cu toată pojijia, a veni cu cățel și purcel, cu tot bagaju, cu toțĭ aĭ caseĭ (copiĭ ș. a.), cu toată polatia, cu toată poșmotea. V. poșidic.
6. [MDA2] podvijie sf vz pojijie
7. [MDA2] pojejie sf vz pojijie
8. [MDA2] pojighie sf vz pojijie
9. [MDA2] pojujie sf vz pojijie
10. [MDA2] povijie sf vz pojijie
11. [DOOM 3] pojijie (reg.) (desp. -ji-e) s. f., art. pojijia (desp. -ji-a), g.-d. art. pojijiei; pl. pojijii, art. pojijiile (desp. -ji-i-)
12. [DOOM 2] pojijie (reg.) (-ji-e) s. f., art. pojijia (-ji-a), g.-d. art. pojijiei; pl. pojijii, art. pojijiile (-ji-i-)
13. [DER] pojijie (pojijii), s. f. – Lucruri, catrafuse. Rut., rus. poživa „cîștig” (Cihac, II, 273). În Mold. Cf. pojivăi, vb. (a se folosi de), din rus. poživatĭsja „a se folosi” (Tiktin), sec. XVII înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL