1. [DEX '09] POȘIDIC, (1) poșidicuri, s. n., (2) poșidici, s. m. (Reg.) 1. S. n. (Colectiv) Mulțime, droaie, gloată de copii; p. ext. mulțime de animale mici. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statură. [Var.: poșândic, poșodic s. n., s. m.] – Cf. magh. posadék.
2. [MDA2] poșidic, ~ă [At: LB / V: (înv) ~indic, ~indoc, poșondic sm, (reg) boșândoc, foșodic sm, podic smn, pojatic, pojidic sn, pojodic, ~șâdic, poșâdichiu sn, ~șândic, ~șândoc, ~dâc sn, ~ichiu sn, ~intic sm, ~șodec sm, ~șotic sm, pusintic / Pl: ~ici, ~uri / E: mg posodek] (Îrg) 1 smf Copil mic, slab dezvoltat. 2 smf (Dep; csc) Copil în pragul adolescenței. 3 smf (Pex) Tânăr. 4 smf (Csc) Persoană scundă. 5 smf (Csc) Persoană neputincioasă. 6 smf (Csc) Persoană urâtă. 7 smf (Pex) Om de nimic Si: netrebnic, ticălos. 8 smf (Reg; îf pusintic) Om mic de statură și gras. 9 sn (Csc) Mulțime de copii mici. 10 sn (Pex) Mulțime de animale mărunte.
3. [DLRLC] POȘIDIC, poșidicuri, s. n. (Regional; adesea cu sens colectiv) Mulțime de animale mărunte. Stăpînul meu nu băga în seamă poșidicul de vînat ce-i tot ieșea înainte. ISPIRESCU, L. 288. ♦ Termen familiar, depreciativ, pentru tineri nevîrstnici sau pentru copii. (Atestat în formele poșîndic și poșodic) Hai să ne întoarcem acasă, să dăm poșîndicul ăsta pe mîna unei femei, că cu așa trîmbiță nu mai întîlnim noi vînat cît am umbla. CARAGIALE, P. 112. Ies la gioc tăti poșodicurile. ȘEZ. II 209. – Variante: (regional) poșîndic, poșodic s. n.
4. [Șăineanu, ed. VI] poșidic n. 1. spuză de copii mici: atâta poșidic; 2. se zice de ceva mic și mult: poșidicul de vânat ce-i tot ieșia înainte ISP. [Mold. poșodic: de origină necunoscută].
5. [Scriban] poșidíc și poșodíc n., pl. urĭ (ung. posodék și poszadék, mulțime de vietățĭ micĭ. V. foșnesc). Vest. Fam. Cîrd de copiĭ, de puĭ, de animale micĭ: avea un poșidic de copiĭ acasă, am vînat numaĭ poșidic, am prins numaĭ poșidic (peștĭ micĭ). S. m. Copil: niște poșidicĭ. Iron. Prichindel, stîrpitură, buricu pămîntuluĭ. – Și pojidic, pojodic (Mold.), pojirdic (Tec.), poșildic, poșindic, poșirdic. V. fîță, ciledĭ, stol. V. pojijie.
6. [DEX '09] POȘÂNDIC s. n., s. m. v. poșidic.
7. [DEX '09] POȘODIC s. n., s. m. v. poșidic.
8. [MDA2] pojodic sm vz poșidic
9. [MDA2] poșândic sm vz poșidic
10. [MDA2] poșândoc sm vz poșidic
11. [MDA2] poșidichiu sm vz poșidic
12. [MDA2] poșindic sm vz poșidic
13. [MDA2] poșindoc sm vz poșidic
14. [MDA2] poșintic sm vz poșidic
15. [MDA2] poșodâc smn vz poșidic
16. [MDA2] poșodec sm vz poșidic
17. [MDA2] poșodic[1] sn vz poșidic
18. [MDA2] poșondic sm vz poșidic
19. [MDA2] poșotic sm vz poșidic
20. [MDA2] pusintic[1] sm vz poșidic
21. [DLRLC] POȘÎNDIC s. n. v. poșidic.
22. [DLRLC] POȘODIC s. n. v. poșidic.
23. [Șăineanu, ed. VI] poșodic n. Mold. V. poșidic.
24. [DOOM 3] poșidic2 (om mic de statură) (reg.) s. m., pl. poșidici
25. [DOOM 2] poșidic1 (om mic de statură) (reg., fam.) s. m., pl. poșidici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL