1. [DEX '09] POJARNIC, pojarnici, s. m. (Înv. și reg.) Pompier. – Din rus. pojarnik.
2. [MDA2] pojarnic sm [At: BARONZI, L. 160 / Pl: ~ici / E: rs пожарник] (Mol; înv) Pompier.
3. [DLRLC] POJARNIC, pojarnici, s. m. (Mold., învechit) Pompier. La primărie bătuse două ceasuri și pojarnicii nu mai strigau: «Bine??... Bineeee!!». CONTEMPORANUL, VI 1. Era bătrîn... îl dobora pojarnicii. ALECSANDRI, T. 584.
4. [Șăineanu, ed. VI] pojarnic m. od. Mold. pompier: trebuie să fie vr’un pojarnic AL. [Ceh. POJARNIK].
5. [Scriban] pojárnic m. (d. pojar; ceh. požárnik, pompier. V. jar). Vechĭ. Azĭ iron. Pompier.
6. [Scriban] *pompiér m. (fr. pompier). Om însărcinat cu stingerea incendiuluĭ: pompĭeriĭ îs organizațĭ militărește. (În România, pînă la 1 April 1910 ofițeriĭ și soldațiĭ de artilerie aŭ avut această însărcinare). – Vechĭ pojarnic și tulumbagiŭ.
7. [DOOM 3] pojarnic (înv., reg.) s. m., pl. pojarnici
8. [DOOM 2] pojarnic (înv., reg.) s. m., pl. pojarnici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL