1. [MDA2] paivan sn [At: LB / V: păi~, poi~ / Pl: ~ne, ~uri / E: srb pajvan] (Reg) 1 Funie pentru priponit sau împiedicat animalele la păscut Si: pripon. 2 (Pgn) Funie. 3 Țăruș de care se leagă frânghia de priponit vitele la păscut Si: pripon.
2. [DLRLC] PAIVAN, paivane, s. n. (Regional) Funie sau ștreang (pentru priponit). Cu paivane de argint, Cum nu mai sînt pe pămînt. BIBICESCU, P. P. 308. – Pronunțat: pai-van. - Variante: păivan (PAMFILE, I. C. 213), poivan (PAMFILE, I. C. 213, SEVASTOS, N. 234) s. n.
3. [DLRM] PAIVAN, paivane, s. n. (Reg.) Funie sau ștreang (de pripon). – Sb. paivan.
4. [Scriban] paĭván n., pl. e (sîrb. bg. pajvan, turc. paĭvand, care vine d. pers. paĭ-bend, pabend, d. pa, picĭor, și bend, legătură). Vest. Pl. Lanțurĭ saŭ funiĭ cu care se împedecă caiĭ care pasc. – În Trans. și păĭvan. În Ban. și poĭvan, funie lungă la car (Vicĭu).
5. [MDA2] păivan sn vz paivan
6. [MDA2] poivan sn vz paivan
7. [DLRLC] PĂIVAN s. n. v. paivan.
8. [DLRLC] POIVAN s. n. v. paivan.
9. [Scriban] păĭván, V. paĭvan.
10. [Scriban] poĭván, V. paĭvan.
11. [DER] paivan (paivane), s. f. – (Banat, Trans.) Funie, pripon, opreliște. – Var. poivan. Sl., bg. paivan (Tiktin). – Der. (îm)păivăni, vb. (a priponi, a împiedica un cal).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL