Definiție și ce înseamnă pohlibuitură

1. [MDA2] pohlibuitură sf [At: (a. 1701) FN 93 / Pl: ~ri / E: pohlibui + -tură] (Îvr, dep) Lingușeală.

2. [DLRLV] POHLIBUITURĂ s.f. (ȚR) Lingușeală. Otomanul, îmblinzit cu niște pohlibuituri a unor marghioli. FN. Etimologie: pohlibui + suf. -tură. Vezi și pohlibui, pohlibuitor. Cf. șuteală, șutilire.

3. [DAR] pohlibuitură, pohlibuituri, s.f. (înv.; deprec.) lingușeală.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] PRESTABILIT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. […]
1. [MDA2] prestant, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: it prestante] […]
1. [DEX '09] PRESTANȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance. […]
1. [DEX '09] PRESTARE, prestări, s. f. 1. Acțiunea de a presta și rezultatul ei; […]
1. [DEX '09] PRESTATAL, -Ă, prestatali, -e, adj. Care este anterior formării statului. – Pre1- […]
1. [MDA2] prestavlenie sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 65r/25 / Pl: ~ii / E: […]
1. [DEX '09] PRESTAȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Formă de impozit constând în […]
1. [DEX '09] PRESTAȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Formă de impozit constând în […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro