Definiție și ce înseamnă pogorîș

1. [DEX '09] POGORÂȘ s. n. v. coborâș.

2. [MDA2] pogorâș sn vz coborâș

3. [DEX '09] COBORÂȘ, coborâșuri, s. n. Coborâre; (concr.) drum sau loc care coboară (în pantă); povârniș. [Var.: pogorâș s. n.] – Coborî + suf. -âș.

4. [MDA2] coborâș sn [At: DOSOFTEI, V. S. / V: (înv) pogorâș, (pop) sc~ / Pl: ~uri, (înv; rar) ~e / E: coborî + -iș] 1 Coborâre (2). 2-3 Drum sau loc care coboară (în pantă) Si: povârniș, (îrg) cobar.

5. [CADE] COBORÎȘ, SCOBORÎȘ (pl. -ișuri) sn. 1 Faptul de a se coborî, scoborîșul pînă în sat ne va cere... poate o oră și mai bine (ODOB.) ¶ 2 🌐 Povîrniș, drum povîrnit pe care se coboară cineva la vale: își nemeri șchiopul coborîșul (PANN).

6. [DLRLC] COBORÎȘ, coborîșuri, s. n. Coborîre; (concretizat), drum care coboară, povîrniș, pantă, coastă. Șoseaua șerpuia peste suișuri și coborîșuri prăfuite. DUMITRIU, V. L. 119. S-auzeau răcnete de bărbați... în coborîșul prăvălatec. CAMILAR, T. 160. – Variantă: scoborîș (TEODORESCU, P. P. 132) s. n.

7. [DLRLC] POGORÎȘ, pogorîșuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Coborîș. Puse în fața inamicului în giurul așa-numitei creste militare... adecă pe linia cea mai înalțată a pogorîșului, pe cei mai buni arcași și pușcași. HASDEU, I. V. 160.

8. [DLRLC] SCOBORÎȘ s. n. v. coborîș.

9. [DLRM] COBORÎȘ, coborîșuri, s. n. Coborîre ; (concr.) drum care coboară; povîrniș. [Var.: scoborîș s. n.] – Din coborî + suf. -iș.

10. [Șăineanu, ed. VI] coborîș n. drum pieziș, coastă de coborît: văi fără de coborîș.

11. [Scriban] pogorîș n. (d. pogor). Rar azĭ. Scoborîș.

12. [DOOM 3] coborâș s. n., pl. coborâșuri

13. [DOOM 2] coborâș s. n., pl. coborâșuri

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] ploiș s [At: PAPAHAGI, C. L. 36 / Pl: nct / E: ploaie […]
1. [DEX '09] PLUTICĂ, plutici, s. f. Plantă erbacee acvatică cu rizom lung, cu flori […]
1. [DEX '09] PLUTIND, -Ă, plutinzi, -de, adj. (Rar) Care plutește, care se leagănă. ♦ […]
1. [MDA2] plutină sf [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 104 / A: nct / Pl: […]
1. [DEX '09] PLUTIRE, plutiri, s. f. 1. Faptul de a pluti; menținere sau mișcare […]
1. [DEX '09] PLUTIT2, -Ă, plutiți, -te, adj. 1. (Despre lemne, bușteni) Care este adus […]
1. [Șăineanu, ed. VI] plutitoare f. Bot. rourică. 2. [DEX '09] PLUTITOR, -OARE, plutitori, -oare, […]
1. [DEX '09] PLUTITOR, -OARE, plutitori, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro