1. [DEX '09] POFTĂREȚ, -EAȚĂ, poftăreți, -e, adj. (Reg.) Pofticios. – Poftă + suf. -ăreț.
2. [MDA2] poftăreț, ~eață a [At: RETEGANUL, P. IV, 70 / Pl: ~eți, ~e / E: pofti + -ăreț] (Trs) Pofticios (1).
3. [DLRLC] POFTĂREȚ, -EAȚĂ, poftăreți, -e, adj. (Rar) Doritor, poftitor, pofticios. Vin doi călători și după ce dau binețe-l întreabă dacă le poate vinde mere; acesta, poftăreț pe bani, să pune și scutură și el creanga. RETEGANUL, P. IV 70.
4. [DOOM 3] poftăreț (reg.) adj. m., pl. poftăreți; f. poftăreață, pl. poftărețe
5. [DOOM 2] poftăreț (reg.) adj. m., pl. poftăreți; f. poftăreață, pl. poftărețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL