1. [DEX '09] POFIDĂ, pofide, s. f. (Pop.) Ciudă, necaz. ◊ Loc. prep. În pofida cuiva (sau a ceva) = în ciuda, în necazul cuiva (sau a ceva). – Cf. pol. pochyba.
2. [MDA2] pofidă sf [At: VĂCĂRESCU, P. 5/9 / V: (îrg) pohibă, (înv) ~ibă, ~hidă, (reg) pocibă, prohibă, prohită / Pl: ~de / E: ns cf pn pochyba] 1 (Pop) Ciudă. 2 (Pop) Contrarietate. 3 (Îlpp) În ~da cuiva (sau a ceva) Cu intenția de a se supăra pe cineva. 4 (Îal) Înfruntând împotrivirea cuiva sau a ceva. 5 (Îal) Nesocotind dorința cuiva sau o împrejurare dată. 6 (Îal) Cu toate că... 7 (Rar) Dispreț. 8 (Rar) Ironie. 9 (Rar) Batjocură. 10 (Îlv) A lua (pe cineva sau ceva) în ~ A ironiza. 11 (Îal) A batjocori. 12 (Îrg) Pretext.
3. [DEX '98] POFIDĂ, pofide, s. f. Ciudă, necaz. ◊ Loc. prep. În pofida cuiva (sau a ceva) = în ciuda, în necazul cuiva (sau a ceva). – Cf. pol. pochyba.
4. [DLRLC] POFIDĂ, (rar) pofide, s. f. Ciudă, necaz; dispreț, ironie. (Cațavencu:) Stimabile domn... un om politic... (Tipătescu, cu pofidă:) Adică d-ta. CARAGIALE, O. I ◊ Loc. prep. În pofida... = cu intenția de a sfida, de a înfrunta o împotrivire, în ciuda..., în necazul... El se făcea că nu înțelege vorbele aruncate în pofida lui. ISPIRESCU, L. 229. Și laptele că-mi vărsa Tot sub umbra nucilor în calea voinicilor, în pofida fetelor. În ciuda nevestelor. TEODORESCU, P. P. 206.
5. [Șăineanu, ed. VI] pofidă f. în locuțiunea în pofida cuiva, în ciuda sau necazul lui, sub pretext: vorbele aruncate în pofida lui ISP. în pofida căpșunilor mănâncă frunzele PANN. [Origină necunoscută].
6. [Scriban] pofídă, V. prohită.
7. [MDA2] pocibă sf vz pofidă
8. [MDA2] pofibă sf vz pofidă
9. [MDA2] pohibă sf vz pofidă
10. [MDA2] pohidă sf vz pofidă
11. [MDA2] prohibă sf vz pofidă
12. [MDA2] prohită sf vz pofidă
13. [Scriban] pohídă, V. prohită.
14. [Scriban] prohítă (Mold. Vechĭ), pohídă (Mold. sud) și pofídă (Munt.) f., pl. inuzitat te, de și zĭ (d. prohitesc. P. pofidă, cp. cu patrahír, -fir). A lua în prohită, a lua în rîs; în pohida (pofida) cuĭva, în deriziune, ca să-l ĭeĭ în rîs: anecdote în pohida Jidanilor. În pohida fragilor, mănîncĭ frunzele, în lipsă de ceva maĭ bun, te mulțămeștĭ și cu ceva maĭ prost.
15. [DOOM 3] pofidă (pop.) s. f., g.-d. art. pofidei; pl. pofide
16. [DOOM 2] !pofidă (pop.) s. f., g.-d. art. pofidei; pl. pofide
17. [DOOM 3] pofida (în ~) loc. prep.
18. [DOOM 2] în pofida loc. prep.
19. [DOOM 2] *pofida (în ~) loc. prep.
20. [DER] pofidă (pofide), s. f. – Ciudă. – Var. Mold. pohidă, prohită. Origine nesigură. După Cihac, II, 238, din pol. pochyba „greșeală”, cf. sb. himba „vicleșug”. Relația cu hîtru (Scriban) nu este convingătoare. – Der. împrohita, vb. (a disprețui), Mold., înv.
21. [CECC] Invita Minerva (lat. „În pofida Minervei”) – Expresia e a lui Horațiu și se află în Ars poetica (v. 385). Minerva fiind la romani zeița înțelepciunii și a meșteșugurilor, Horațiu a creat această expresie pentru a vorbi de cei care, în pofida Minervei, adică sfidînd înțelepciunea, bunul simț și arta, se încăpățînează, cu toată nepriceperea lor, să practice totuși un anumit meșteșug, în speță: să scrie, să compună. Deci Invita Minerva poate servi minunat în redacții; în răspunsurile de la „Poșta redacției” aceste două cuvinte horațiene ar face o serioasă economie de spațiu. LIT.
22. [DLRLV] PROHITĂ s.f. (Mold.) Batjocură. Sînt a mulți de prohită. DOSOFTEI, PS 230. ◊ Loc. vb. A lua în prohită = a batjocori. Pizmașii mă iau în prohită. DOSOFTEI, PS 141. Etimologie necunoscută. Cf. pol. pochyba. Vezi și prohiti. Cf. b ă s ă u (2), m a s c a r a (2), m î n i e c i e; m ă d ă r i (1), p r o h i t i.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL