1. [DEX '09] PODVAL, podvale, s. n. Fiecare dintre căpătâiele de lemn pe care se așază butoaiele în pivniță; p. ext. suport de lemn sau de piatră. – Din sb. podvala.
2. [MDA2] podval2 sn [At: LB / V: ~ă sf, ~vol, potv~ / Pl: ~e, ~uri / E: bg подвал, пдвала, srb podvala] 1 (Trs; Olt) Fiecare dintre cele două bârne de la capetele carului de la joagăr care sprijină sau fixează bușteanul. 2 (Reg) Fiecare dintre bucățile de lemn pe care se așază butoaiele în pivniță, stiva de lemn în pădure etc. Si: (reg) căpătâi. 3 (Pgn) Suport de lemn sau de piatră. 4 (Olt; Trs) Fiecare dintre grinzile sau scândurile puse de-a curmezișul pe temelia casei și pe care se sprijină podeaua Si: (reg) podvelice. 5 (Reg; îe) A așeza nunta pe potvale A începe pregătirile de nuntă.
3. [MDA2] podval1 sm vz podbal
4. [DEX '98] PODVAL, podvale, s. n. Fiecare dintre căpătâiele de lemn pe care se așază butoaiele în pivniță; p. ext. suport de lemn sau de piatră. – Din scr. podvala.
5. [DLRLC] PODVAL, podvale, s. n. Fiecare dintre căpătîiele de lemn pe care se așază buțile în pivniță.
6. [Șăineanu, ed. VI] podval n. 1. lemne de pivniță pe care s’așează buțile; 2. căpătâiele joagărului. [Serb. PODVALA, ceva pus pe dedesubt].
7. [Scriban] podvál n., pl. e și urĭ (sîrb. podvalak, podval, podvala, înșelăcĭune, pod-valiti, a pune dedesupt, a înșela, valj, cilindru, val, val, talaz; pol. podwal. V. val 1). Vest. Bucată de lemn pe care se pune butoĭu ca să nu putrezească (V. chezăș) saŭ care la joagăr oprește grinda care e pusă la tăĭat.
8. [DEX '09] PODBAL s. m. v. podbeal.
9. [DEX '09] PODBEAL, podbeli, s. m. Plantă mică erbacee din familia compozeelor, cu rizom cărnos și flori galbene, folosită în medicină, iar uneori și în alimentație (Tussilago farfara). [Var.: podbal s. m., podbeală s. f.] – Din bg., sb. podbel.
10. [DEX '09] PODBEALĂ s. f. v. podbeal.
11. [MDA2] ploibar sm vz podbal
12. [MDA2] pobdeal sm vz podbal
13. [MDA2] pocbial sm vz podbal
14. [MDA2] pocdial sm vz podbal
15. [MDA2] podbal sm [At: COTEANU, PL. 29 / V: (îrg) ~băl, (reg) bobdal, bobdial, ploibar, pobdeal, pocbial, pocdial, ~bală sf, ~beal, ~beală sf, ~bel, ~bial, ~dial, ~dval, poib~, polbag, polb~, polbar[1] (Pl și: polbaruri) polbeag, polbeal, polbean, polbiag, popdea sf, popdeal, popdele sfp, porb~, porbeal, potb~, potbeal, potmal, potval / Pl: ~i / E: slv *подъбѣлъ] (Bot) 1 Mică plantă erbacee din familia compozitelor, cu rizom cărnos, cu flori galbene care apar înaintea frunzelor, care crește prin locuri umede și abrupte și se folosește în medicină și uneori, în alimentație Si: (reg) brustan, brusturel, limba vecinei, nalbă, păpădie (4), papalungă (2), pătlagină, ropan, ropanior (Tussilago farfara). 2 (Pop; îc) ~-de-minte Arnică (Arnica montana). 3 (Reg; îac) Rotunjoară (Homogyne alpina). 4 (Pop; îc) ~-de-apă Limbariță (Alisma plantago-aquatica). 5 (Reg; șîs podval mare) Brustur (Petasites hibridus). 6 (Reg; îf polbean) Păpădie (Taraxacum officinale). 7 (Reg; îf polbeal) Nufăr (Nuphar luteum). 8 (Reg; îf potbal) Năvalnic (Scolopendrium vulgare). 9 (Reg; lpl; îf popdele) Smirdar (1) (Rhododendron kotschyi).
16. [MDA2] podbală sf vz podbal
17. [MDA2] podbăl sm vz podbal
18. [MDA2] podbeal sm vz podbal
19. [MDA2] podbeală sf vz podbal
20. [MDA2] podbel sm vz podbal
21. [MDA2] podbial sm vz podbal
22. [MDA2] podial sm vz podbal
23. [MDA2] podvală sf vz podval2
24. [MDA2] podvol sn vz podval2
25. [MDA2] poibal sm vz podbal
26. [MDA2] polbag sm vz podbal
27. [MDA2] polbal sm vz podbal
28. [MDA2] polbar sm vz podbal
29. [MDA2] polbeag sm vz podbal
30. [MDA2] polbeal sm vz podbal
31. [MDA2] polbean sm vz podbal
32. [MDA2] polbiag sm vz podbal
33. [MDA2] popdeal sm vz podbal
34. [MDA2] popdele sfp vz podbal
35. [MDA2] porbal sm vz podbal
36. [MDA2] porbeal sm vz podbal
37. [MDA2] potbal sm vz podbal
38. [MDA2] potbeal sm vz podbal
39. [MDA2] potmal sm vz podbal
40. [MDA2] potval1 sm vz podbal
41. [MDA2] potval2 sn vz podval2
42. [DEX '98] PODBEAL, podbeli, s. m. Plantă mică erbacee din familia compozeelor, cu rizom cărnos și flori galbene, folosită în medicină, iar uneori și în alimentație (Tussilago farfara). [Var.: podbal s. m., podbeală s. f.] – Din bg., scr. podbel.
43. [DLRLC] PODBAL s. n. Plantă erbacee cu rizom cărnos, cu frunze ieșind direct din acesta, cu flori galbene care apar înaintea frunzelor; crește prin locuri umede și abrupte și se întrebuințează în medicină, frunzele servind uneori și ca aliment (Tussilago Farfara). Într-o clipă masa fu gata: cîteva foi late și rotunde de podbal cu zglăvoace și boișteni uscați pe vatră. HOGAȘ, M. N. 140. – Variante: podbeal (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 273) s. n., podbeală (ODOBESCU, S. II 294) s. f.
44. [DLRLC] PODBEAL s. n. v. podbal.
45. [DLRLC] PODBEALĂ s. f. v. podbal.
46. [Șăineanu, ed. VI] podbeal n. mică plantă erbacee ale cării frunze sunt întrebuințate ca infuziune în contra tusii, iar din frunzele-i proaspete se fac cataplasme (Tussilago farfara). [Slav. PODBIELŬ].
47. [Scriban] podbeál (ea dift.) m., pl. elĭ (vsl. podŭbĭelŭ, d. podŭ, dedesupt, și bĭelŭ, alb; bg. rus. podbĭelŭ, sîrb podbel). O mică plantă erbacee din familia compuselor din ale căreĭ florĭ se face ceaĭ contra tusiĭ, a căreĭ rizomă și rădăcină are proprietățĭ amare și sudorifice și din ale căreĭ frunze proaspete se fac cataplazme (tussilágo fárfara). Podbeal de munte, arnică. În nord: podbal.
48. [DOOM 3] podval s. n., pl. podvale
49. [DOOM 2] podval s. n., pl. podvale
50. [DOOM 3] !podbeal (reg.) s. m., pl. podbeli
51. [DOOM 2] podbeal/podbal (reg.) s. m., pl. podbeli
52. [IVO-III] podbeal sg.
53. [DER] podval (-luri), s. n. – Pană, suport de lemn sau de piatră. Sb. podval (Tiktin; Conev 81). Cf. podvală, s. f. (mîner, la ferăstrăul de mînă), din sb. podvala.
54. [DER] podbeal (podbeli), s. m. – Plantă, Tussilago farfara, Arnica montana. – Var. podbal. Sl., cf. bg. podbĕl, sb. podbjel, slov. podbel (Cihac, II, 270; Miklosich, Slaw. Elem., 37; Conev 46).
55. [DE] PODBÁL (< bg.) s. m. Mică plantă medicinală erbacee din familia compozitelor, cu rizom cărnos și flori galbene, răspândită în Europa și Asia (Tussilago farfara). Din frunzele tinere se prepară ciorbe și supe. Frunzele și florile au proprietăți diuretice, emoliente și colagoge.
56. [DFL] TUSSILAGO L., TUSSILAGO, PODBEAL, fam. Compositae. Gen care are o singură specie Tussilago farfara L. Originară din Africa, Asia, Europa. Înflorește primăvara foarte devreme. Flori aurii, hermafrodite, numeroase, dispuse în capitule. Foliolele involucrului așezate pe un rînd. Tulpină solzoasă cu 1 capitul terminal. Florile discului sînt fertile. Frunze radicale, se dezvoltă mai tîrziu, abia după flori, rotunde, cordiforme sau rotund-reniforme, cu diametrul de cca 20 cm, dințate, albe-tomentoase pe partea inferioară, pețiolate. Fructe, achene cilindrice, 5-10 coaste și prevăzute cu un papus format din peri subțiri, asprii, în număr mare. Plantă erbacee, perenă, mică, cu rizom cărnos.
57. [DAR] podbal (podbeal), podbeli, s.m. (reg.) 1. plantă mică erbacee, din frunzele căreia se face infuzie contra tusei și cataplasme. 2. brustur. 3. păpădie. 4. năvalnic. 5. nufăr. 6. smirdar. 7. pătlagină.
58. [DRAM 2015] potbal, potbali, (podbal), s.m. – (bot.) Brustur (Tussilago farfara L.). ♦ (med. pop.) Folosit la afecțiunile pulmonare, tuse, dureri de cap, febră tifoidă (Borza, 1968: 173). – Din vsl. podbielǔ (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; MDA).
59. [DRAM] potbal, -i, s.m. – (bot.) Brustur (Tussilago farfara L.). Folosit în medicina populară la afecțiunile pulmonare, tuse, dureri de cap, febră tifoidă (Borza 1968: 173). – Din sl.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL