1. [DEX '09] PODMET, podmeturi, s. n. (Reg.) Momeală, nadă. [Pl. și: podmete] – Din sl. podŭmetŭ.
2. [MDA2] podmet sn [At: POLIZU / V: potm~ / Pl: ~uri, ~e / E: slv подъмєтъ] 1 (Înv) Ciucure. 2 (Trs; înv) Nadă1.
3. [DLRLC] PODMET s. n. (Regional) Momeală, nadă.
4. [Șăineanu, ed. VI] podmet n. momeală. [Slav. PODŬMETŬ, moț, fir (rus. PODMETŬ, aruncare pe d’asupra, băgare pe ascuns)].
5. [Scriban] podmét și potmét n., pl. urĭ (vsl. podŭmetŭ, cĭucure, d. podŭ-mesti, a zăcea, rus. podmëtka, pingea, talpă noŭă, podméstĭ, podmetátĭ, a arunca dedesupt, a da în colo măturînd. V. predmet, omăt). Vest. Rar. Momeală, nadă, lucru care momește.
6. [MDA2] potmet sn vz podmet
7. [Scriban] potmét, V. podmet.
8. [DOOM 3] podmet (reg.) s. n., pl. podmeturi
9. [DOOM 2] podmet (reg.) s. n., pl. podmeturi
10. [DER] podmet (podmeturi), s. n. – Nadă, momeală. Sl. podŭmetŭ, atestat numai cu sensul de „plasă”, dar care trebuie să fi însemnat și „ceea ce este depus”, din podŭmesti „a sta întins”, cf. rus. podmet „acțiunea de a arunca” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 189; Conev 98). De aici și pogmată, s. f. (Maram., fir care închide gîtul cămășii), în loc de *podmată, cf. sb. podmetača „zăvor, ivăr”.
11. [DAR] podmet, podmeturi, s.n. (înv. și reg.) 1. momeală, nadă. 2. ciucure.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL