1. [DEX '09] PODITURĂ, podituri, s. f. (Rar) Podea, pardoseală. – Podi + suf. -tură.
2. [MDA2] poditură sf [At: BIBLIA (1688), 2461/42 / G-D: (înv) ~rei / Pl: ~ri / E: podi + -tură] (Îrg) Pardoseală.
3. [DLRLC] PODITURĂ, podituri, s. f. Podea.
4. [DOOM 3] poditură (rar) s. f., g.-d. art. poditurii; pl. podituri
5. [DOOM 2] poditură (rar) s. f., g.-d. art. poditurii; pl. podituri
6. [DLRLV] PODITURĂ s.f. (ȚR, Ban.) Pardoseală. A: Au acoperit casa cu poditură și rînduiale de chedri. BIBLIA (1688). C: Poditurĕ. AC, 361. Etimologie: podi + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL