1. [DEX '09] PODIRE, podiri, s. f. Acțiunea de a podi și rezultatul ei; podit1. – V. podi.
2. [MDA2] podire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: podi] 1 (Înv) Construire a unui pod1 (15) peste o apă. 2 Pardosire a unei încăperi cu scânduri.
3. [DLRLC] PODIRE s. f. Acțiunea de a podi; pardosire cu scînduri.
4. [DEX '09] PODI, podesc, vb. IV. Tranz. A pune podea, a acoperi sau a căptuși cu scânduri; a pardosi. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scânduri un șanț sau o săpătură (pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor). – Din pod.
5. [MDA2] poda2 v vz podi
6. [MDA2] podi vt [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 73v/30 / V: ~da / Pzi: ~desc / E: pod1] 1 (Înv; fșa) A construi un pod1 (15) peste o apă. 2 A pune podeaua (1) într-o încăpere. 3 A acoperi cu scânduri Si: a pardosi. 4 (Plu; îf poda) A împinge buștenii cu țapina în râu pentru a construi o plută (1).
7. [DLRLC] PODI, podesc, vb. IV. Tranz. A pune o podină, o podea, a pardosi (o încăpere) cu scînduri. Odaia din față era mai mare, podită și mobilată numai cu cîteva mese lungi. REBREANU, I. 32. Schelele se-nfundă în podul grajdului; podul nu-i podit pînă acum. CARAGIALE, O. I 76. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scînduri un șanț sau o săpătură pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor. După ce mai trecem pe o stradelă podită cu scînduri, deoarece dedesubt se lucrează metroul, cotim pentru ultima oară la dreapta. SAHIA, U.R.S.S. 64.
8. [Șăineanu, ed. VI] podì v. a așterne cu grinzi de lemn. (V. pod 10].
9. [Scriban] podésc v. tr. (d. pod saŭ d. sîrb. poditĭ, care vine d. pod, podea). Pardosesc, pavez cu lemn, vorbind de camere orĭ de terase (orĭ de stradele din vechime, care eraŭ pavate cu grinzĭ și scîndurĭ groase).
10. [DOOM 3] podire s. f., g.-d. art. podirii; pl. podiri
11. [DOOM 2] podire s. f., g.-d. art. podirii; pl. podiri
12. [DOOM 3] podi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podesc, 3 sg. podește, imperf. 1 podeam; conj. prez. 1 sg. să podesc, 3 să podească
13. [DOOM 2] podi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podesc, imperf. 3 sg. podea; conj. prez. 3 să podească
14. [D.Religios] podir, podire s. n. (Înv.) Veșmânt bisericesc lung până la pământ și larg; stihar. – Din gr. podiris.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL