1. [DEX '09] PODEAȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă, podium. – Pod + suf. -eață.
2. [MDA2] podeață sf [At: CAMIL PETRESCU, 0. I, 407 / Pl: ~ețe / E: pod1 + -eață] 1 (Olt) Podeț1 (3). 2 (Rar) Podium (2).
3. [DLRLC] PODEAȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă. Umbrarul din grădină a început să se umple de lume. Lăutarii s-au întors pe podeață și cîntă acum de zor. CAMIL PETRESCU, O. I 407.
4. [DOOM 3] podeață (rar) s. f., g.-d. art. podeței; pl. podețe
5. [DOOM 2] podeață (rar) s. f., g.-d. art. podeței; pl. podețe
6. [DAR] podeață, podețe, s.f. (reg.) 1. parte a podului casei aflată pe capetele ieșite în afară ale grinzilor; polată. 2. scenă, estradă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL