Definiție și ce înseamnă podeală

1. [DEX '09] PODEA, podele, s. f. 1. Înveliș care acoperă planșeul unei încăperi, confecționat din diferite materiale (scândură, piatră, cărămidă etc.); pardoseală, dușumea; fiecare dintre scândurile folosite la pardositul unei încăperi, al unei construcții. 2. (Înv. și reg.) Tavan (de scânduri); fiecare dintre scândurile care alcătuiesc tavanul unei case. 3. (Înv.) Pavaj (de scânduri); fiecare dintre scândurile care se foloseau la pavarea unei străzi, a unei curți, a unui pod etc. [Pl. și: podeli. – Var.: podeală s. f.] – Et. nec.

2. [MDA2] podea sf [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 324 / V: ~lă, (reg) pondeală / Pl: ~ele, (reg) ~eli / E: nct] 1 Înveliș care acoperă solul unei încăperi, confecționat din diferite materiale precum scândură, piatră, cărămidă Si: pardoseală (1), (înv) pardositură, (grî) pardos2, (ltî) paviment, (reg) podilă (1), podineală. 2 Fiecare din scândurile, piesele etc. care alcătuiesc podeaua (1). 3 (Pex; urmat de determinări) Înveliș care acoperă partea de jos a interiorului unui vehicul. 4 (Rar) Podium (2). 5 (Îrg; lpl) Plafon (1) de scânduri. 6 (Îrg) Fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan Si: (reg) podină (2). 7 (Îrg) Grindă de lemn. 8 (Reg) Material de dulgherie. 9 (Teh; pan) Platformă de lucru sau de protecție la sondă. 10 (Teh; pan) Piesă metalică la războiul de țesut mecanic, de fornia unei platforme mobile aflată în partea de jos a războiului și acționată cu ajutorul unei pârghii. 11 (Reg; pan) Talpă la joagăr. 12 (Mun; pan) Platformă de scânduri așezată în fața strungii în timpul mulsului Si: pod1 (75). 13 (Reg; pex) Loc de unde ies oile din strungă Si: (reg) podilă (3).

3. [DLRLC] PODEA, podele, s. f. 1. Pardoseală de scînduri într-o încăpere; dușumea; p. ext. orice pardoseală (de parchet, de beton, de lut etc.). Blidul căzuse jos, se spărsese, laptele era vărsat pe podeaua de lut bătut. DUMITRIU, N. 126. Strîmbă disprețuitor din nas și aruncă țigara pe podea, călcînd-o cu piciorul. C. PETRESCU, Î. II 102. [Dionis] căzuse cît era de lung pe podeaua camerei lui. EMINESCU, N. 76. ♦ (Ea pl.) Fiecare dintre scîndurile unei dușumele. Iar de sus pîn-în podele un păinjăn prins de vrajă A țesut subțire pînză străvezie ca o mreajă. EMINESCU, O. I 76. Pînă să-și lase casa, Pe podele-ngenunchea, Minele împletecea Și turcilor le grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. ♦ Scîndură care, prinsă (împreună cu altele) peste grinzile unui pod, formează pardoseala podului. Se duse pînă la podul de aramă și pășind pe-o podea, pe două și pînă la nouă, iată că i se arătă o babă. RETEGANUL, P. III 12. Apoi trupu-i tîrîia... Pîn’ la capra unui pod Și podeaua redica Și sub pod îl arunca. ALECSANDRI, P. P. 138 ♦ Fiecare dintre scîndurile care alcătuiesc la unele case tavanul; p. ext. (la pl.) tavan (de scînduri). Adevărat să fie, domnule căpitan, ce mi-a spus Profira mea, că curg din podele niște gîngănii mărunțele? SADOVEANU, O. VII 184. Dar într-o zi, dintre podele, Deasupra prinde-a da șiroi. COȘBUC, P. II 174. Mă suii în pod îndată Și cătai printre podele Să văd pînza cum mai mere (= merge). JARNÍK-BÎRSEANU, D. 428. 2. (Rar) Scîndură lată (sau, două-trei scînduri alăturate) cu care se podește un car; podină, pomostră. Moșul, zdrobit de lovituri, rămase nemișcat pe podeaua; căruții. DUNĂREANU, CH. 39. – Variantă: podeală s. f.

4. [Scriban] podeá f., pl. ele (p. podeală). Pl. Est. Pardoseală, parchet, dușamea, scîndurile cu care e podită casa (a cădea pe podele) saŭ tavanu (a rîdica ochiĭ în podele). Trans. Scîndură cu care e pardosit un pod. V. șchele.

5. [DEX '09] PODEALĂ s. f. v. podea.

6. [MDA2] podeală sf vz podea

7. [MDA2] pondeală sf vz podea

8. [Șăineanu, ed. VI] podeală f. 1. pardoseală; 2. pl. Mold. dușumea; 3. tavanul unei case țărănești peste care e podul casei.

9. [Scriban] podeálă f., pl. elĭ și (supt infl. pluraluluĭ d. podea) podele (d. a podi). Acțiunea de a podi (pl. elĭ). Pl. ele. Est. Pardoseală, dușamea: a cădea pe podele. Tavan: a ridica ochiĭ în podele.

10. [DOOM 3] podea s. f., art. podeaua, g.-d. art. podelei; pl. podele

11. [DOOM 2] podea s. f., art. podeaua, g.-d. art. podelei; pl. podele, art. podelele

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] prealat, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 65 / Pl: ~ați, ~e / E: […]
[DCR2] prealbire s. f. Albire prealabilă ◊ „La fabrica de celuloză a fost dată în […]
1. [MDA2] prealegere sf [At: BARONZI, L. 99 / P: pre-a~ / Pl: ~ri / […]
[DAR] preales, -easă, adj. (înv.) 1. care este preferat, care a fost ales dintre cei […]
[MDN '00] PREALIAJ s. n. aliaj folosit numai la elaborarea aliajelor (ne)feroase. (< fr. préalliage) […]
1. [DEX '09] PREALUMINAT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) […]
1. [MDA2] prealuminos, ~oasă a [At: JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512 / S și: prea luminos / […]
1. [MDA2] prealăcui[1] vi [At: PSALT. 56 / Pzi: ~esc / E: prea + lăcui […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro