1. [DEX '09] POCNET, pocnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic (surd și puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum și de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc.; pocnitură. 2. Zgomot caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. – Pocni + suf. -et.
2. [MDA2] pocnet2 [At: ȘEZ. IX, 52 / V: (reg) ~nit, pomnet sn / Pl: (1-11) ~e sn / E: pocni + -et] 1 sn Zgomot caracteristic, surd și puternic, produs prin lovire, batere, apăsare Si: pocneală1 (2), pocnitură (1), (rar) plescăit (5). 2 sn Zgomot caracteristic produs de o explozie, de descărcarea unei arme etc. Si: pocneală1 (3), pocnitură (2), (rar) plescăit (6). 3 sn Zgomot caracteristic produs de arderea unui lucru Si: pocneală1 (4), pocnitură (3), (rar) plescăit (7). 4 sn (Reg; îlav) Într-un ~ Într-o clipă Si: imediat, îndată, numaidecât. 5 sn (Rar) Zvâcnitură a tâmplelor. 6 sn (Rar) Lovitură scurtă și puternică. 7 sn Zgomot caracteristic produs de spargere, crăpare Si: (rar) pocnitură (5). 8 sn Zgomot caracteristic produs de rupere prin întindere, solicitare prea mare etc. 9 sn (Mun; îe) A-i lua (cuiva) ~ul A obliga pe cineva să tacă. 10 sn (Mun; îae) A face să cadă grav bolnav, aproape de moarte. 11 sn (Mun; pex; îae) A face pe cineva să moară. 12 sms (Mol; în imprecații; art) Dracul. 13 sms (Îe) A se duce ~ului (sau la ~ul, în ~ul) A se duce dracului. 14 sms (Mol; îlv) A da în ~ul A părăsi. 15 sms (Mol; îal) A renunța la cineva sau ceva.
3. [MDA2] pocnet1 sm [At: LEXIC REG. 117 / Pl: ~eți / E: pocni + -et cf pocnet] (Buc) 1 Persoană neîndemânatică, stângace, care sparge multe vase. 2 Persoană certăreață.
4. [DLRLC] POCNET, pocnete, s. n. Zgomot surd (și puternic) produs de o lovitură, de un corp care se izbește, se sparge sau plesnește, de o explozie etc.; pocnitură, plesnet, plesnitură. S-auzea un pocnet mărunt și cioburile zornăiau la piciorul mesei. CAMILAR, N. I 80. Și parc-aud pocnet de bici Și glas stăruitor de slugă. GOGA, P. 21. ♦ (Rar) Zvîcnire a tîmplelor. Tîmplele îl năuceau cu pocnetele lor. GALACTION, O. I 300.
5. [Șăineanu, ed. VI] pocnet n. sgomot neașteptat și violent: detunătură, exploziune.
6. [Scriban] pócnet n., pl. e (d. pocnesc). Pocnitură.
7. [MDA2] pocneț sm [At: DR VII, 396 / Pl: ~i / E: pocni + -eț] 1-2 (Reg; șdp) Copil (rău).
8. [MDA2] pocnit3 sn vz pocnet2
9. [MDA2] pomnet1 sn vz pocnet2
10. [DOOM 3] pocnet s. n., pl. pocnete
11. [DOOM 2] pocnet s. n., pl. pocnete
12. [DAR] pocnet, pocneți, s.m. (reg.) 1. persoană neîndemânatică, stângace, care sparge multe vase. 2. persoană certăreață.
13. [DAR] pocneț, pocneți, s.m. (reg.) copil rău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL