1. [MDA2] poclui1 vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~esc / E: ns cf ger backen] (Olt) A prăji (1).
2. [MDA2] poclui2 v vz pocoli
3. [MDA2] păcălui v vz pocoli
4. [MDA2] pocăli v vz pocoli
5. [MDA2] pocălui v vz pocoli
6. [MDA2] pocoi4 v vz pocoli
7. [MDA2] pocoli [At: MOLNAR / V: păcălui, ~căli, ~coi, (css) ~călui, ~clui, ~cului, pucului / Pzi: ~lesc / E: mg pakol] 1 vt (Trs) A împacheta. 2 vt (Reg) A stivui. 3 vt (Trs; îf pocălui) Abate tare pe cineva. 4 vr (Reg; îf pocăli) A se muta. 5-6 vir (Pop) A sta liniștit. 7-8 vir (Mar; Mol) A se stabili într-un anumit loc. 9-10 vit (Pop; îe) A nu putea (sau a nu avea a) poclui A nu avea liniște. 11-12 vit (Pop; îae) A nu avea astâmpăr.
8. [MDA2] pocului v vz pocoli
9. [MDA2] pucului1 v vz pocoli
10. [Scriban] pocluĭésc v. tr. (slav). Meh. Prăjesc.
11. [DAR] poclui, pocluiesc, vb. IV (reg.) a prăji.
12. [DRAM 2021] pocluí, pocluiesc, (pocoli), v.i. (reg.; înv.) 1. A sta în loc, a se liniști, a se stâmpăra. 2. A avea stare, a încăpea: „Să nu poată poclui / Până la mine-a zini” (Memoria, 2001: 36). – Din magh. pakol (MDA).
13. [DRAM 2015] poclui, pocluiesc, (pocoli), vb. intranz. – (reg.; înv.) 1. A sta în loc, a se liniști, a se stâmpăra (Papahagi, 1925; Memoria, 2004). 2. A avea stare, a încăpea (Bud, 1908): „Să nu poată poclui / Până la mine-a zini” (Memoria, 2001: 36); „În sat să nu pocluiesc, / Da-n lume să pribegesc” (Țiplea, 1906: 423). – Din magh. pakol (MDA).
14. [DRAM] poclui, pocluiesc, (pocoli), vb. intranz. – 1. A sta în loc, a se liniști, a se stâmpăra (Papahagi 1925; Memoria 2004). 2. A avea stare, a încăpea (Bud 1908): „Să nu poată poclui / Până la mine-a zini” (Memoria 2001: 36); „În sat să nu pocluiesc, / Da-n lume să pribegesc” (Țiplea 1906: 423). – Din magh. pakol (MDA).
15. [DAR] pocoli, pocolesc, vb. IV (reg.) 1. a împacheta. 2. (în forma „pocălui”) a bate tare, a snopi, a burduși în bătaie. 3. (refl.; în forma „pocăli”) a se muta. 4. a strivi. 5. a sta liniștit, potolit; a se așeza, a se fixa într-un anumit loc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL