1. [DEX '09] POCLON s. n. v. plocon.
2. [MDA2] poclon1 sn vz plapumă
3. [MDA2] poclon2 sn vz plocon
4. [MDA2] poclon3 sn vz potlog
5. [Șăineanu, ed. VI] poclon n. Mold. V. plocon: au venit sătenii cu pocloane de ziua d-tale AL.
6. [Scriban] poclón ș. a. V. plocon ș. a.
7. [DEX '09] PLAPOMĂ s. f. v. plapumă.
8. [DEX '09] PLAPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care se fixează prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plapomă s. f.] – Din ngr. páploma.
9. [DEX '09] PLOCON, plocoane, s. n. 1. (În timpul dominației otomane în Țările Române) Dar făcut în semn de recunoaștere a suzeranității otomane. 2. Dar, cadou (oferit pentru a obține o favoare). ◊ Expr. A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva. ♦ Spec. Dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii). 3. (Înv.) Jertfă, ofrandă. 4. (Și în sintagma plocon de nume) Denumire dată, în Evul Mediu, în Țările Române, unor dări sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor. [Var.: poclon s. n.] – Din sl. poklonŭ.
10. [DEX '09] POTLOG, potloage, s. n. Bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea; petic. – Din bg., sb. podlog.
11. [MDA2] paclomă sf vz plapumă
12. [MDA2] paplămă sf vz plapumă
13. [MDA2] paploamă sf vz plapumă
14. [MDA2] paplomă sf vz plapumă
15. [MDA2] paplonă sf vz plapumă
16. [MDA2] paplumă sf vz plapumă
17. [MDA2] placumă sf vz plapumă
18. [MDA2] plapan sn vz plapumă
19. [MDA2] plapămă sf vz plapumă
20. [MDA2] plapănă sf vz plapumă
21. [MDA2] plapâmă sf vz plapumă
22. [MDA2] plapână sf vz plapumă
23. [MDA2] plapomă sf vz plapumă
24. [MDA2] plapon sn vz plapumă
25. [MDA2] plaponă sf vz plapumă
26. [MDA2] plapumă sf [At: ANON. CAR / V: (îvp) ~poma, (pop) ~pămă, (îrg) plapănă[1], poplon (Pl și: ~oane), (înv) plapan sn, paplămă, paplomă, paplonă, (reg) paclomă, paploamă (Pl: ~me), paplumă, placumă, plapănă, plapâmă, plapână, plapon sn, plaponă (A și: plaponă), ploplon (Pl: ~oane), plopon (Pl: ~uri, ~oane) sn, poclon (Pl: ~oane) sn, potlon sn / Pl: plăpumi, (reg) ~mi, plăpimi / E: ngr πάπλωμα] 1 Obiect confecționat din două bucăți de pânză, de mătase, de stofă etc. de formă dreptunghiulară, între care este introdus și fixat prin matlasare un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca învelitoare a corpului în timpul somnului Si: (reg) ogheal. 2 (Rar; îe) A trage ~ma A lua partea cea mai bună din ceva. 3 (Pfm; îe) A se întinde cât îi e (sau cât îi ajunge, cât îl ține) ~ma A nu acționa decât în limitele posibilităților. 4 (Fam; îe) A-și lua o ~ A se pune la adăpost de răspunderi. 5 (Fam; îae) A-și lua măsuri de prevedere.
27. [MDA2] plocoană sf vz plocon
28. [MDA2] plocog sn vz potlog
29. [MDA2] plocon sn [At: CORESI, L. 427/8 / V: (îvp) poclon, (reg) ~oană sf / E: slv поклонъ] 1 (Înv) Ofrandă adusă divinității. 2 (În Evul Mediu; în țările române) Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau a supușilor către curtea domnească ori către stăpânul moșiei. 3 (În Evul Mediu; în țările române; șîs ~ de nume) Denumire generică dată unor daruri și unor dări, devenite în timp obligații ale birnicilor. 4 (Fam; prt) Ceea ce se dă cuiva în schimbul unui serviciu sau pentru a obține o favoare, un privilegiu. 5 (Pgn) Dar. 6-7 (Înv; îe) A duce (sau a aduce, a trimite, a încredința etc. pe cineva) ~ (cuiva) sau (rar) a se duce ~ (A preda pe cineva cuiva sau) a se preda. 8 (Îae) A duce cuiva pe cineva nedorit. 9 (Irn; îe) A-i pica ~ A-i veni cuiva pe neașteptate ceva sau cineva nesuferit. 10 (Spc) Dar care se dă nașilor la nuntă, la botez, miresei ori tinerilor căsătoriți la nuntă etc. 11 (Reg) Plecăciune. 12 (Reg) Mătanie.
30. [MDA2] ploplon sn vz plapumă
31. [MDA2] plopon sn vz plapumă
32. [MDA2] plotoagă sf vz potlog
33. [MDA2] plotog sm, sn vz potlog[1]
34. [MDA2] poclog[1] sn vz potlog
35. [MDA2] podlog sn vz potlog
36. [MDA2] polog3 sn vz potlog
37. [MDA2] poplon sn vz plapumă
38. [MDA2] porlog1 sn vz potlog
39. [MDA2] potloagă sf vz potlog
40. [MDA2] potlog [At: (a. 1726-1733) N. A. BOGDAN, C. M. 159 / V: (îrg) plotog sm, sn, podlog, (reg) plocog, plotoagă sf, poclon sn, polog sn, porlog sn, potloagă sf / Pl: ~oge / E: bg подлога] 1 sn (Pop) Bucată de piele groasă, de proastă calitate cu care se cârpește încălțămintea sau talpa încălțămintei. 2 sn (Pop) Bucată de piele proastă, veche, ruptă, uscată de la încălțăminte. 3 sn (Pop; pgn) Petic. 4 sn (Pop) Bucată. 5 sn (Înv; îe) A-i pune (cuiva) ~ pe nas A dojeni pe cineva. 6 sn (Înv; îae) A face de rușine pe cineva. 7 sn (Reg; îe) A nu avea porlog pe nas A nu avea rușine. 8 sn (Reg; îae) A-și permite prea mult. 9 sn (Reg; îe) A-și pune plotog pe gură A-și impune să tacă. 10 sn (Reg) Obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. vechi, uzat, stricat, zdrențuit Si: ruptură, vechitură. 11 av (Reg) Foarte rupt Si: zdrențuit. 12 av (Reg îf plotog) Foarte gros. 13 av (Reg) Foarte îndesat. 14 av (Reg) Îngrămădit unul în altul. 15 sn (Reg; îf porlog) Piele îngroșată pe care o au caii sub genunchiul picioarelor din spate și deasupra genunchiului picioarelor din față. 16 sf (Trs; îf plotoagă) Ochelari pentru cai. 17 sn (Mol; Buc) Botniță cu cuie, care se pune vițeilor pentru a nu putea suge. 18 sn (Reg) Epitet dat unui cal slab și bătrân. 19 sm (Pop) Persoană decăzută fizic și moral Si: căzătură. 20 sf (Pop; spc) Prostituată. 21 sm (Pop) Om ticălos, netrebnic. 22 sn (Reg; îf porlog) Trăsnaie. 23 sn (Trs; Olt) Unealtă rudimentară, făcută dintr-o bucată uzată de piele de oaie, folosită la văruitul caselor de pământ. 24 sn (Ban; Trs; șîs plotogu dinăinte) Cozonac. 25 sn (Reg) Unealtă pentru tors nedefinită mai îndeaproape.
41. [MDA2] potlon sn vz plapumă
42. [DEX '98] PLAPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care este introdus și fixat prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plapomă s. f.] – Din ngr. páploma.
43. [DEX '98] PLOCON, plocoane, s. n. 1. Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ◊ Expr. A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva. ♦ Spec. Dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii). 2. (Înv.) Jertfă, ofrandă. 3. (Și în sintagma plocon de nume) Denumire dată, în evul mediu, în țările române, unor dări sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor. [Var.: poclon s. n.] – Din sl. poklonŭ.
44. [DEX '98] POTLOG, potloage, s. n. Bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea; petic. – Din bg., scr. podlog.
45. [DLRLC] PLAPUMĂ, plăpumi, s. f. (Și în forma plapomă) Învelitoare groasă, formată din două foi de pînză, mătase, stofă etc., între care este introdus și fixat prin cusături ornamentale un strat de lînă, de vată sau de fulgi, folosită ca acoperitoare la dormit; (Mold.) oghial. Lîngă horn, pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome. SADOVEANU, O. I 362. S-a urcat în pat și a tras plapuma pînă la bărbie. C. PETRESCU, C. V. 215. Pe un pat de tablă, nestrîns, o plapomă veche, albastră. BASSARABESCU, V. 29. ◊ Expr. Întinde-te cît ți-e (sau cît te ține) plapuma = nu pretinde mai mult decît îți permit posibilitățile. – Variantă: plapomă, plapome, s. f.
46. [DLRLC] PLOCON, plocoane, s. n. 1. Dar, cadou; p. ext. dar oferit cuiva la ocazii solemne, în semn de prețuire sau de respect (în trecut mai ales pentru a obține o favoare). Și-și mai rotunjește starea și cu plocoane și cu mînă de lucru, pe care n-o plătește. PAS, Z. I 155. Lupul în urmă spre tron se duce, Și după vechiul, bun obicei, Măriei-sale plocon îi duce Și înainte-i pune doi miei. ALEXANDRESCU, P. 62. ◊ (În legătură cu persoane; astăzi glumeț sau ironic) Le-a trimis procurorul citații să vină la parchet. S-au dus singuri plocon, în loc să se ascundă. PAS, Z. IV 236. Boierul i-a cumpărat lui Mură o vioară de nu știu cîte sute de galbeni și era boierul gata să-l trimită pe Mură plocon domnului său și rudei sale, măriei-sale vodă. GALACTION, O. I 69. Va crește pe Lya, o va face femeie desăvîrșită... și pe urmă i-o va încredința plocon. GHEREA, ST. CR. I 274. 2. Dar oferit în trecut turcilor, în semn de supunere și de recunoaștere a suzeranității lor. Mircea cel Bătrîn, Bogdan și alții au închinat țara la împărăție. Închinarea consista în oarecare plocoane și ajutoare felurite, pe care vasalul trebuia să le dea căpeteniei sale morale. ODOBESCU, S. II 17. Trimise pe logofătul Tăut cu un plocon de zece pungi de bani și însoțit de o ceată de pedestrime, ca să meargă la sultanul turcilor să-i închine Moldova. BĂLCESCU, O. I 81. ♦ (Învechit) Impozit, dare, bir. Se hotărî ca boierii și mănăstirile să plătească ploconul, ajutorința, mucarerul, văcăritul și oieritul în toți anii. BĂLCESCU, O. I 17. – Variantă: poclon (CREANGĂ, P. 305, ALECSANDRI, T. 184, ȘEZ. XXI 5) s. n.
47. [DLRLC] PLOTOG s. n. V. potlog.
48. [DLRLC] POTLOG, potloage, s. n. Bucată (veche) de piele, petic cu care se cîrpește încălțămintea. Moș Ioniță trăia din potloagele pe care le punea încălțămintei oamenilor din mahala. PAS, Z. I 197. Îi pui potlog [opincii], Mă duc la joc, Și tot strig o dată hop! ȘEZ. V 15. – Variantă: plotog s. n.
49. [Șăineanu, ed. VI] plapomă f. învelitoare de pat de stofă colorată și căptușită cu vată. [Gr. mod. PLÁPOMA].
50. [Șăineanu, ed. VI] plocon n. 1. dar făcut unui superior de către un inferior: după vechiul obiceiu, Măriei sale plocon îi duce GR. AL.; 2. od. dare numită obișnuit bairamlâc. [Mold. poclon = slav. POKLONŬ, închinăciune, dar, tribut].
51. [Șăineanu, ed. VI] potlog n. bucată de piele pentru dresul încălțămintelor: ori ți-oiu pune vr’un potlog PANN. [Serb. PODLOG, talpă (lit. ce se pune dedesupt)].
52. [Scriban] plápomă f., pl. e și plapomĭ (ngr. plapoma, macat, vgr. péploma, învălitoare). Vest și sud. Învălitoare groasă de 3-4 c.m. compusă dintr’un strat de lînă orĭ de bumbac cusut între doŭă bucățĭ de pînză cu care ne acoperim ca să ne fie cald cînd dormim: cît țĭ-e plapoma, atîta te’ntinde (Prov)! – Și plapămă (Munt.) și plapumă (Mold. sud), pl. plăpămĭ, plăpumĭ. V. ogheal, ĭorgan și pilotă.
53. [Scriban] plocón (vechĭ, azĭ est) n., pl. oane (vsl. po-klonŭ, plecăcĭune, închinăcĭune, dar, tribut). Dar oferit unuĭ superior (cum fac maĭ ales țăraniĭ cînd vor să-șĭ atragă o favoare) saŭ (Trans.) uneĭ lehuze (rodin). Odinioară, un bir numit maĭ des baĭramlîc.
54. [Scriban] plotóg, V. potlog.
55. [Scriban] potloágă (oa dift.) f., pl. e (d. potlog). Est. Pop. Epitet injurios uneĭ femeĭ.
56. [Scriban] potlóg n., pl. oage (vsl. podŭ-logŭ, pus dedesupt, d. podŭ, dedesupt, și ložiti, a pune, bg. podlog, potlog, bucată adăugată, sîrb. podlog, podloga, bază, scăunel, talpă, rus. podlóg, fraudă, pretext. V. dîr-, pîr-, po- și ză-log). Bucată de pele cu care se cîrpește talpa încălțămintelor (V. taban). Pele saŭ zdreanță aruncată: caliciĭ căutaŭ potloage pin gunoĭ. – Și plotóg (Olt. Trans.) și porlog (Munt. Trans.).
57. [DOOM 3] plapumă s. f., g.-d. art. plăpumii; pl. plăpumi
58. [DOOM 3] plocon s. n., pl. plocoane
59. [DOOM 3] potlog (desp. po-tlog) s. n., pl. potloage
60. [DOOM 2] plapumă s. f., g.-d. art. plăpumii; pl. plăpumi
61. [DOOM 2] plocon s. n., pl. plocoane
62. [DOOM 2] potlog (po-tlog) s. n., pl. potloage
63. [DMLR] plapumă s. f., pl. plăpumi (plapume)
64. [MDO] plapumă, pl. plăpumi
65. [MDO] plocon
66. [MDO] potlog
67. [IVO-III] plapomă, -me.
68. [IVO-III] plocon, -coane.
69. [IVO-III] potlog, -loage.
70. [DER] plapumă (plăpumi), s. f. – Învelitoare, pătură, acoperitoare umplută cu lînă, vată etc. – Var. plapomă, plapămă. Mr. paplumă. Ngr. πάπλωμα (Cihac, II, 602; Miklosich, Fremdw., 119; Densusianu, GS, VI, 362), în loc de ἐφάπλωμα, cf. slov. poplon, rus. paplin, mag. paplan. – Der. plăpumar, s. m. (producător de plăpumi); plăpumărie, s. f. (meseria și atelierul plăpumarului).
71. [DER] plocon (plocoane), s. n. – Cadou, dar. Se spunea înainte despre daniile făcute, mai mult sau mai puțin silit, domnului sau marilor dregători; în epoca modernă mai ales despre daruri oferite cu o anumită solemnitate (Trans., dar de botez). – Ploconul steagului, contribuție pretinsă de fiecare schimbare de domnitor; se percepea și de la cei scutiți și de la marii boieri; pentru oamenii de rînd se micșora la două sferturi. – Plocon domnesc, impozit adițional în favoarea strîngerilor de biruri asupra oilor, grînelor și vinurilor; legiferat de Constantin Mavrocordat în medie pentru zece oi. – Var. înv. poclon. Megl. puclon. Sl. poklonŭ „reverență” (Miklosich, Lexicon, 609; Cihac, II, 269; Conev 58), cf. bg., sb. poklon. – Der. ploconi, vb. refl. (a se înclina, a face temenele, a saluta respectuos, a se umili), din sl. po(dŭ)kloniti, poklanjati; ploconeală, s. f. (aplecare, ploconire).
72. [DER] potlog (potloage), s. n. – 1. Petic, bucată de piele sau de talpă pentru cîrpit. – 2. Bucată de piele în general. – Var. plotog, plotoagă, potloagă. Megl. pulog. Sl. podŭlogŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Miklosich, Lexicon, 599; Cihac, II, 281; Conev 85), cf. bg., sb., cr. podlog. – Der. potlogar, s. m. (Trans., cîrpaci, golan, borfaș, șarlatan; șmecher, hoț), pentru al cărui semantism cf. papugiu,încălța, potcovi; potlogări, vb. (a pungăși); potlogărie, s. f. (pungășie); potlogăresc, adj. (de potlogar); potlogărit, s. n. (hoție).
73. [Argou] a sălta ploconul expr. (intl.) a fura un lucru la îndemână / nepăzit.
74. [Argou] a se întinde cît îi e plapuma expr. a se lansa în acțiuni pe măsura posibilităților sau a resurselor proprii.
75. [Argou] potloagă, potloage s. f. (reg.) 1. prostituată. 2. femeie imorală. 3. femeie decăzută; vagaboandă.
76. [DLRLV] POCLON s.n. v. plocon.
77. [DLRLV] PLOCON s.n. (Mold., ȚR) Dar, cadou. A: Pocloane de vin de la orașă. URECHE. Au trimis la Poartă poclon de au mulțămit împăratului. NECULCE; cf. A 1756, 11v; A 1777, 12r. B: I-au trimis la Țarigrad cu bani ca să dea pocloanile domniei. IST. ȚR. Mehmet . . . vrea să mărească ploconul rumânilor si al moldovenilor. R. POPESCU; cf. ANON. CANTAC.; ANTIM; ESOPIA 1705; A 1717, 24v, 42r. Variante: poclon (URECHE; IST. ȚR; ANON. CANTAC.; ANTIM ; ESOPIA 1705; R. POPESCU; A 1717, 27v, 42r; A 1756, 11v; A 1777, 12r). Etimologie: sl. poklonŭ. Cf. p e ș c h e ș.
78. [DRAM 2021] potlóg, potloage, s.n. Bucată de piele, de opincă; petic. – Din bg., scr. podlog (DEX); din sl. podŭlogŭ „pus dedesupt” (Șăineanu, Scriban).
79. [DRAM 2015] porlog, porloagă, (părlog), s.f. – (reg.) Opincă găurită în talpă: „Sie cătă ce porlog, / Tăt îmi cată să mă rog” (Papahagi, 1925: 173; Desești). – Var. a lui potlog (< bg. potloga) (MDA).
80. [DRAM 2015] potlog, potloage, s.n. – Bucată de piele, de opincă (Bud, 1908); petic. – Din bg., scr. podlog (DEX); din sl. podŭlogŭ „pus dedesupt” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER).
81. [DRAM] potlog, potloage, s.n. – Bucată de piele, de opincă (Bud 1908); petic. – Din sl. podŭlogŭ, cf. bg., srb. podlog (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL