1. [DEX '09] POCLIT, poclituri, s. n. (Reg.) Coșul trăsurii. ♦ Coviltir (la car, căruță etc.). – Et. nec.
2. [MDA2] poclit sn [At: CIHAC, II, 269 / V: (reg) ~lad, ~lic, ~lid / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: cf ucr покліть] 1 (Mol) Coviltir la car, căruță etc. 2 (Reg) Coș al trăsurii. 3 (Reg; îf poclic) Fiecare dintre cele două cărămizi, ca un triunghi, în care bate fumul la coșul caselor țărănești. 4 (Buc; îf poclad, poclid) Șopron în care se păstrează fânul în timpul iernii. 5 (Buc; pex; îaf) Grajd.
3. [DLRLC] POCLIT, poclituri, s. n. (Mold.) Coșul trăsurii. Trăsura aceea mare, cu perinile moi, cine știe de cînd stă acolo, prăfuită și posomorîtă, în întunecimea șurii, cu poclitul ridicat, parcă veșnic îi plouă. SADOVEANU, O. III 241. Într-o birjă cu poclitul ridicat stă popa și dascălul. CONTEMPORANUL, VII 524. ♦ Coviltir. Un poclit de rogojini oprea și soarele și ploaia de a răzbate în căruța lui moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 113.
4. [Șăineanu, ed. VI] poclit n. Mold. 1. țol de acoperit carele țărănești: un poclit de rogojini CR.; 2. coș la trăsura cu cai: lasă poclitu că plouă. [Cf. pocladă].
5. [Scriban] poclít n., pl. urĭ (rut. pó-klit, partea de lemn a grapeĭ, pri-klit, zidărie astupătoare, pol. poklat, crivitar, umbrar de viță. V. clit). Mold. nord. Coviltiru (coșu, acoperemîntu) uneĭ trăsurĭ (birjĭ) orĭ unuĭ automobil. V. tendă.
6. [MDA2] poclad2 sn vz poclit
7. [MDA2] poclad1 sm vz pocladă
8. [MDA2] poclic sn vz poclit
9. [MDA2] poclid sn vz poclit
10. [DOOM 3] poclit (reg.) (desp. po-clit) s. n., pl. poclituri
11. [DOOM 2] poclit (reg.) (po-clit) s. n., pl. poclituri
12. [DER] poclit (poclituri), s. n. – Apărătoare de soare, prelată. Probabil din poclad, cf. plocat, contaminat cu sl. pokryti „a acoperi”. Celelalte explicații par insuficiente: din sl. pokrovŭ după Cihac, II, 269, cf. procov; din sl. pokrytŭ „acoperiș”, după Tiktin. În Mold. Cf. pocriș, s. n. (capac), din rut. pokryška (Candrea; cf. Conev 64).
13. [DAR] poclit, poclituri, s.n. (reg.) 1. coșul trăsurii; coviltir (la car, căruță etc.); țol de acoperit carele țărănești. 2. cele două cărămizi în formă de triunghi, în care bate fumul la coșul caselor țărănești. 3. șopron pentru fân.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL