1. [DEX '09] POCLAD s. n. v. pocladă.
2. [MDA2] poclad2 sn vz poclit
3. [MDA2] poclad1 sm vz pocladă
4. [DEX '09] PLOCADĂ s. f. v. pocladă.
5. [DEX '09] PLOCAT s. n. v. pocladă.
6. [DEX '09] PLOCATĂ s. f. v. pocladă.
7. [DEX '09] POCLADĂ, poclăzi, s. f. (Reg.) Țesătură de casă mițoasă, de obicei din lână nevopsită, folosită ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. [Var.: plocadă, plocată s.f, plocat, poclad s. n.] – Din sl. pokladŭ.
8. [DEX '09] POCLIT, poclituri, s. n. (Reg.) Coșul trăsurii. ♦ Coviltir (la car, căruță etc.). – Et. nec.
9. [MDA2] plocad sn vz pocladă
10. [MDA2] plocadă sf vz pocladă
11. [MDA2] plocat2 sn vz pocladă
12. [MDA2] plocav sn vz pocladă
13. [MDA2] plocaz sn vz pocladă
14. [MDA2] plocot sn vz pocladă
15. [MDA2] plotad sn vz pocladă
16. [MDA2] pocladă sf [At: KLEIN, D. 401 / V: (reg) plocad (Pl: ~e, ~uri) sn, ploca~ sf, plocat (Pl: ~e, ~uri) sn, plocav (Pl: ~uri) sn, plocaz sn, plocot sn, plotad (Pl: ~e) sn, ~ad (Pl: ~lăzi, ~de, ~duri) smn, ~laz s, poglad (Pl: ~azi) sm, porlad (Pl: ~e) sn / Pl: ~de, ~lăzi / E: slv покладъ] (Reg) 1 Țesătură țărănească mițoasă, din lână nevopsită. 2 (Pex) Pătură. 3 Pocrovăț (2).
17. [MDA2] poclaz sm vz pocladă
18. [MDA2] poclăz[1] s vz pocladă
19. [MDA2] poclic sn vz poclit
20. [MDA2] poclid sn vz poclit
21. [MDA2] poclit sn [At: CIHAC, II, 269 / V: (reg) ~lad, ~lic, ~lid / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: cf ucr покліть] 1 (Mol) Coviltir la car, căruță etc. 2 (Reg) Coș al trăsurii. 3 (Reg; îf poclic) Fiecare dintre cele două cărămizi, ca un triunghi, în care bate fumul la coșul caselor țărănești. 4 (Buc; îf poclad, poclid) Șopron în care se păstrează fânul în timpul iernii. 5 (Buc; pex; îaf) Grajd.
22. [MDA2] poglad sm vz pocladă
23. [MDA2] porlad sn vz pocladă
24. [DEX '98] POCLADĂ, poclăzi, s. f. (Reg.) Țesătură de casă mițoasă, de obicei din lână nevopsită, întrebuințată ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. [Var.: plocadă, plocată s. f., plocat, poclad s. n.] – Din sl. pokladŭ.
25. [DLRLC] PLOCAD s. n. v. pocladă.
26. [DLRLC] POCLADĂ, poclăzi, s. f. Țesătură de casă din lînă nevopsită, întrebuințată ca învelitoare, ca așternut și mai ales ca pătură sub șa; cergă, macat. Gospodina împresură numaidecît, în odaie, pe cei doi oaspeți de soi... le împinse scaune acoperite cu poclăzi. SADOVEANU, Z. C. 44, I-a pus o pocladă, pe pocladă șaua de lemn, și i-a strîns chinga bine, căci aveau să meargă la tîrg. GÎRLEANU, L. 27. – Variante: plocadă (ȘEZ. I 34) s. f., plocad, plocade (ȘEZ. XIII 106), plocat, plocate (CARAGIALE, P. 116, TEODORESCU, P. P. 22), poclad, poclade, s. n.
27. [DLRLC] POCLIT, poclituri, s. n. (Mold.) Coșul trăsurii. Trăsura aceea mare, cu perinile moi, cine știe de cînd stă acolo, prăfuită și posomorîtă, în întunecimea șurii, cu poclitul ridicat, parcă veșnic îi plouă. SADOVEANU, O. III 241. Într-o birjă cu poclitul ridicat stă popa și dascălul. CONTEMPORANUL, VII 524. ♦ Coviltir. Un poclit de rogojini oprea și soarele și ploaia de a răzbate în căruța lui moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 113.
28. [Șăineanu, ed. VI] plocad n. Mold. V. pocladă.
29. [Șăineanu, ed. VI] pocladă (plocad) f. Mold. așternut sub șea: o păreche de poclăzi CR. [Slav. POKLADŬ, depunere (cf. rus. POKLADKA, căptușeală)].
30. [Șăineanu, ed. VI] poclit n. Mold. 1. țol de acoperit carele țărănești: un poclit de rogojini CR.; 2. coș la trăsura cu cai: lasă poclitu că plouă. [Cf. pocladă].
31. [Scriban] plocád, -ádă și -át, V. pocladă.
32. [Scriban] pocládă f., pl. ăzĭ (vsl. po-kladŭ, lucru depus, d. klasti-kladon, a pune, a clădi; rus. po-kládka, căptușeală, po-kláža, bulendre. V. clădesc). Est. Lăvicer (de lînă nevăpsită bătută la piŭă) întrebuințat ca macat la țară orĭ ca pătură supt șa. – În vest plocád și -át, pl. e; și plocadă. V. ipingea.
33. [Scriban] poclít n., pl. urĭ (rut. pó-klit, partea de lemn a grapeĭ, pri-klit, zidărie astupătoare, pol. poklat, crivitar, umbrar de viță. V. clit). Mold. nord. Coviltiru (coșu, acoperemîntu) uneĭ trăsurĭ (birjĭ) orĭ unuĭ automobil. V. tendă.
34. [DOOM 3] pocladă (reg.) (desp. po-cla-) s. f., g.-d. art. poclăzii; pl. poclăzi
35. [DOOM 3] poclit (reg.) (desp. po-clit) s. n., pl. poclituri
36. [DOOM 2] pocladă (reg.) (po-cla-) s. f., g.-d. art. poclăzii; pl. poclăzi
37. [DOOM 2] poclit (reg.) (po-clit) s. n., pl. poclituri
38. [DMLR] pocladă s. f., pl. poclăzi (poclade)
39. [IVO-III] pocladă, -clăzi.
40. [DER] plocat (plocate), s. n. – Cuvertură, pătură, macat, care servește și ca valtrap. – Var. poclad(ă), plocad(ă). Sl. pokladŭ „depus” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61), cf. clădi, năclad; pentru metateză, cf. plocon. Forma placat, folosită în limbajul modern (Gib Mihăescu), este greșită, și datorată fără îndoială confuziei cu fr. plaquer. Plocău (var. poclău), s. n. (Bucov., plasă de pescuit) pare var. aceluiași cuvînt (după Scriban, din mag. pokhálo „pînză de păianjen”). – Cf. poclit.
41. [DER] poclit (poclituri), s. n. – Apărătoare de soare, prelată. Probabil din poclad, cf. plocat, contaminat cu sl. pokryti „a acoperi”. Celelalte explicații par insuficiente: din sl. pokrovŭ după Cihac, II, 269, cf. procov; din sl. pokrytŭ „acoperiș”, după Tiktin. În Mold. Cf. pocriș, s. n. (capac), din rut. pokryška (Candrea; cf. Conev 64).
42. [DAR] plocad, plocade, s.n. (reg.) v. pocladă.
43. [DAR] poclit, poclituri, s.n. (reg.) 1. coșul trăsurii; coviltir (la car, căruță etc.); țol de acoperit carele țărănești. 2. cele două cărămizi în formă de triunghi, în care bate fumul la coșul caselor țărănești. 3. șopron pentru fân.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL