1. [DEX '09] POCIUMB, pociumbi, s. m. (Înv. și pop.) 1. Fiecare dintre parii lungi care servesc la susținerea sau la fixarea unui gard, a unui perete, a unor plante etc.; țăruș, stâlp. ♦ Spec. Lemnul în jurul căruia se rotește vârtelnița. 2. (Înv. și reg.) Trunchi de copac rămas în pământ după tăiere; butuc. – Et. nec.
2. [MDA2] pociumb [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~mp, (reg) păci~, păciund, ploci~, plociun, ~cimp, ~cinci / Pl: ~i, (reg) ~e, ~uri / E: cf ciomp] 1 sm (Îvp) Par1 pentru susținere, fixare în construcții rudimentare, la plante etc. 2 Stâlp în construcție. 3 av (Reg; îe) A sta ~ A nu face nimic. 4 (Reg; spc) Ax al vârtelniței. 5 (Reg; spc) Ax al scrânciobului. 6 sm (Îrg) Ciot de copac rămas în pământ după tăiere. 7 (Îrg) Butuc. 8 sm (Reg; spc) Butuc al nicovalei pe care se bate coasa. 9 (Reg; dep) Persoană scundă și grasă.
3. [DLRLC] POCIUMB, pociumbi, s. m. 1. Par scurt, bătut în pămînt, servind pentru a lega un animal sau pentru a fixa ceva; țăruș. Purcelul vru să plece după stăpînă-șa, dar, legat cu sfoară de un pociumb, trebui să-și oprească avîntul. REBREANU, R. I 147. Rămas singur, înțepeni un cap al butucului de un pociumb. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 68. Cioplea frigarea și pociumbii pentru ceaun. SLAVICI, N. I 333. 2. Fiecare dintre parii lungi pe care se împletesc nuielele unui gard sau ale unui perete de casă. Calul tău, ce l-ai legat, De pociumbul gardului în mijlocul satului. MARIAN, S. 365. 3. Parul din mijlocul unei arii de treierat cu cai; steajăr.Lemnul în jurul căruia se învîrtește vîrtelnița. – Variantă: pociump (RETEGANUL, P. IV 74) s. m.
4. [Șăineanu, ed. VI] pociumb m. 1. Mold. Tr. par scurt: calul tău... legat de pociumbul gardului POP.; 2. (Gorj) fusul vârtelniței. [V. ciump (cu prefixul intensiv slav. PO)].
5. [Scriban] pocĭúmb (sud) și -mp (nord) m. (po- și cĭump). Țăruș, par gros, stîlp: pocĭumbu ariiĭ (steajăru), al vîrtelnițeĭ (stîrcĭogu). Fig. Om îndesat, ghindoc, dop, bursuc: Om mic, îndesat ca un pocĭump (VR. 1910, 6, 289). – În vest clocímp, -cĭúmp, -cĭúmb (GrS. 1937, 246), cĭot, nod.
6. [MDA2] cociumb sn vz pociump
7. [MDA2] cociump sn vz pociump
8. [MDA2] păciumb sm vz pociumb
9. [MDA2] păciund sm vz pociumb
10. [MDA2] plociumb sm vz pociumb
11. [MDA2] plociun sm vz pociumb
12. [MDA2] pocimp sm vz pociumb
13. [MDA2] pocinci sn vz pociumb
14. [MDA2] pociump sm vz pociumb
15. [CADE] ❍ COCIUMB, COCIUMP sm. Olten. Băn. - CLOCIUMB [comp. POCIUMB].
16. [DLRLC] POCIUMP s. m. v. pociumb.
17. [DOOM 3] pociumb (înv., pop.) s. m., pl. pociumbi
18. [DOOM 2] pociumb (înv., pop.) s. m., pl. pociumbi
19. [IVO-III] pociumb, -bi.
20. [DLRLV] POCIUMB s.m. (Ban.) Stîlp, par, țăruș. Pocsumb. AC, 361. Etimologie: cf. ciomp. Cf. paliță, șarampoi.
21. [DRAM 2015] pociump, pociumpi, (pociumb), s.n. – Țăruș, par, stâlp (ALRRM, 1971: 282): „Și-am legat-o de un pociumb, la hăitaș” (Bilțiu, 1999: 139). – Cf. ciomp (MDA); cf. germ. Baumstumpf „partea puțin înaltă, rămasă în pământ, după tăierea unui arbore” (Țurcanu, 2005: 21). Cuv. rom. > magh. pocsumb (Bakos, 1982).
22. [DRAM] pociump, -i, (pociumb), s.n. – Țăruș, par, stâlp (ALR 1971: 282): „Și-am legat-o de un pociumb, la hăitaș” (Bilțiu 1999: 139). – Cf. ciomp (MDA); Cf. germ. Baumstumpf „partea puțin înaltă, rămasă în pământ, după tăierea unui arbore” (Țurcanu 2005: 21); Cuv. rom. preluat în magh. (pocsumb) (Bakos 1982).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL