1. [DEX '09] POANSON, poansoane, s. n. 1. Unealtă construită dintr-o tijă de oțel sau de alt metal dur, de formă conică, triunghiulară etc., cu vârful gravat în relief, care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecționarea unor matrițe, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascuțit din oțel, folosit în tehnica gravurii. 2. Piesă a unei matrițe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață de lucru plană sau profilată, care servește la decupare, detașare, imprimare etc. prin deformare plastică. 3. Unealtă cilindrică de os, cu vârful ascuțit, cu care se perforează pânza și se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pl. și: poansonuri] – Din fr. poinçon.
2. [MDA2] poanson sn [At: IOANOVICI, TEHN. 390 / V: pon~ / Pl: ~oane / E: fr poinçon] 1 Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu vârful gravat în relief, care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecționarea unor matrițe, la baterea medaliilor etc. 2 Instrument ascuțit din oțel folosit în tehnica gravurii. 3 Piesă componentă a unei matrițe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață plană ori profilată, utilizată la tăiere sau profilare prin deformare plastică. 4 Unealtă mică de fonnă cilindrică, de obicei din os, cu un capăt ascuțit, cu care se perforează pânza și se dă o formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. 5 Obiect format din fire de păr sau de material plastic prinse într-un mâner, cu care se săpunește fața la bărbierit Si: pămătuf, (reg) pomoci.
3. [DEX '98] POANSON, poansoane, s. n. 1. Unealtă alcătuită dintr-o tijă de oțel sau de alt metal dur, de formă conică, triunghiulară etc., cu vârful gravat în relief, care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecționarea unor matrițe, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascuțit din oțel, folosit în tehnica gravurii. 2. Piesă a unei matrițe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață de lucru plană sau profilată, care servește la decupare, detașare, imprimare etc. prin deformare plastică. 3. Unealtă cilindrică de os, cu vârful ascuțit, cu care se perforează pânza și se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pl. și: poansonuri] – Din fr. poinçon.
4. [DLRLC] POANSON, poansoane, s. n. 1. Unealtă de oțel cu vîrf conic, triunghiular sau pătrat, gravat în relief și care servește la marcarea prin presare a unor obiecte. 2. Piesă a unei matrițe sau a unei ștanțe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață de lucru plană sau profilată, care servește la decupare, detașare, imprimare etc., prin deformare plastică. 3. Unealtă cilindrică de os, cu vîrful ascuțit, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie spartă. – Pronunțat: poan-.
5. [DN] POANSON s.n. 1. Unealtă de oțel cu vîrful gravat, folosită pentru marcat, ștanțat etc. 2. Unealtă cilindrică de os ascuțită la vîrf, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pron. poan-, pl. -oane, -onuri. / < fr. poinçon].
6. [MDN '00] POANSON s. n. 1. matriță pentru decupare, îndoire, ambutisare etc. prin deformare plastică. ◊ bucată de oțel pe care se gravează literele în relief și cu care se bat matrițele pentru caractere tipografice. 2. unealtă de oțel cu vârful gravat, pentru marcat, ștanțat etc. 3. unealtă cilindrică de os ascuțită la vârf, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. (< fr. poinçon)
7. [MDA2] ponson sn vz poanson
8. [DOOM 3] poanson (desp. poan-) s. n., pl. poansoane
9. [DOOM 2] poanson (poan-) s. n., pl. poansoane
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL