1. [DEX '09] PLĂZMUIRE s. f. v. plăsmuire.
2. [MDA2] plăzmuire sf vz plăsmuire
3. [Scriban] plăzmuíre f. Creațiune; invențiune, ticluire: asta e o plăzmuire a luĭ.
4. [DEX '09] PLĂSMUI, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice.[1] [Var.: plăzmui vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.
5. [DEX '09] PLĂSMUIRE, plăsmuiri, s. f. Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei. [Var.: plăzmuire s. f.] – V. plăsmui.
6. [DEX '09] PLĂZMUI vb. IV v. plăsmui.
7. [MDA2] plăsmui2 v vz plăzni[1]
8. [MDA2] plăsmui1 vt [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ăzm~, (înv) plăsnui, ples~ / Pzi: ~esc / E: plasmă1 + -ui] (Fșa; înv; liv) 1 (Fig) A da înfățișare, formă Si: (rar) a plăsmi (1). 2 (Fig) A da viață, ființă Si: a plăsmi (2). 3 A alcătui. 4 A crea. 5 A imagina lucruri închipuite, inexistente în realitatea concretă, neadevărate Si: a născoci, a scorni. 6 (Fig) A falsifica.
9. [MDA2] plăsmuire sf [At: CANTEMIR, ap. GCR I, 324/1 / V: ~ăzm~ / Pl: ~ri / E: plăsmui1] (Înv; liv) 1 Formare. 2 Creare. 3 (Ccr) Ceea ce este creat, făcut, produs Si: (înv) plasmă1. 4 Alcătuire. 5 Născocire. 6 (Ccr) Ceea ce este inventat, scornit, născocit (fără a corespunde unei realități concrete) Si: invenție. 7 Falsificare. 8 (Ccr; rar) Ceea ce este falsificat.
10. [MDA2] plăsnui v vz plăsmui1
11. [MDA2] plăzmui v vz plăsmui1
12. [MDA2] plesmui v vz plăsmui1
13. [DEX '98] PLĂSMUI, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice.[1] [Var.: plăzmui vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.
14. [DLRLC] PLĂSMUI, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a da ființă. Cît de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu!... Aș vrea să plîng de fericit. Că pot să văd ce-ai plăsmuit! COȘBUC, P. I 176. 4 Refl. pas. Numai în această Italie a putut să se plăsmuiască «Divina Comedia». GHEREA, ST. CR. II 75. 2. A inventa, a născoci, a scorni. Și-au adus aminte de întîmplări trecute și au plăsmuit întîmplări viitoare. C. PETRESCU, C. V. 372. Un mincinos vestit De la sine așa mare minciună a plăsmuit. PANN, N. H. 76. 3. A falsifica. A venit însă vremea... să facem lumină, arătînd nu numai că sînt mincinoase acele cărți, dar dovedind cine le-a plăsmuit, ca să-și ieie pedeapsa. SADOVEANU, Z. C. 240.
15. [DLRLC] PLĂSMUIRE, plăsmuiri, s. f. Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei. 1. Creație. De aici acea putere, sănătate, liniște, seninătate [a clasicismului antic]; acel firesc și acea identitate între plăsmuirile artistului și ideile lui. GHEREA, ST. CR. II 130. Plăsmuirea minunată a picăturii de apă care... topește piatra și face din ea ce vrea. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Fig. Iarna palidă-și arată Plăsmuirile de fum. TOPÎRCEANU, B. 15. 2. Invenție, născocire, închipuire. Sînt visuri frumoase, care poartă, în însăși armonia plăsmuirii lor, legile în virtutea cărora trebuia să se realizeze. VLAHUȚĂ, O. AL. I 2S6. Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei... coliba părintească... dragostea mamei... plăsmuirile inimii noastre. RUSSO, O. 31. 3. Falsificare, fals.
16. [Șăineanu, ed. VI] plăsmuì v. 1. a crea: închipuirea își plăsmuește vedenii cobitoare OD.; 2. a inventa (cu o nuanță de fals). [Din învechitul plasmă, creatură = gr. mod. PLASMA].
17. [Șăineanu, ed. VI] plăsmuire f. 1. creațiune: o plăsmuire ’n piatră de Paros AL.; 2. invențiune (mai adesea falsă).
18. [Scriban] plăzmuĭésc v. tr. (ngr. și vgr. plásma, creatură, d. vgr. plásso, creez, inventez. V. plastic). Creez, inventez. Inventez, ticluĭesc, falsific: a plăzmui o mincĭună, un certificat.
19. [DOOM 3] plăsmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, 3 sg. plăsmuiește, imperf. 1 plăsmuiam; conj. prez. 1 sg. să plăsmuiesc, 3 să plăsmuiască
20. [DOOM 3] plăsmuire s. f., g.-d. art. plăsmuirii; pl. plăsmuiri
21. [DOOM 2] plăsmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, imperf. 3 sg. plăsmuia; conj. prez. 3 să plăsmuiască
22. [DOOM 2] plăsmuire s. f., g.-d. art. plăsmuirii; pl. plăsmuiri
23. [MDO] plăsmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, conj. plăsmuiască)
24. [IVO-III] plăsmuesc, -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL