1. [DEX '09] PLĂNUIT, -Ă, plănuiți, -te, adj. Pregătit pentru viitor; pus la cale, uneltit, urzit. – V. plănui.
2. [MDA2] plănuit, ~ă a [At: H V, 147 / Pl: ~iți, ~e / E: plănui] 1 (D. un plan) Pregătit în vederea atingerii unui scop. 2 (Pex) Pus la cale Si: uneltit. 3 (Rar) Determinat. 4 (Rar) Precizat. 5 (Rar) Stabilit. 6 (Rar) Hotărât. 7 (Reg; d. oameni) Priceput. 8 (Reg; d. oameni) Șiret.
3. [DLRLC] PLĂNUIT, -Ă, plănuiți, -te, adj. (Despre un lucru, acțiune etc.) Cuprins într-un plan de acțiune; proiectat. Au făcut excursia plănuită.
4. [DEX '09] PLĂNUI, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. – Plan + suf. -ui.
5. [MDA2] plănui [At: ASACHI, S. L. II, 5 / Pzi: ~esc / E: plan + -ui] 1 vt (Adesea urmat de un verb la conjunctiv) A pregăti un plan în vederea atingerii unui scop. 2 A avea intenția să facă ceva, să acționeze, să procedeze într-un anumit fel Si: a proiecta. 3 (Pex) A unelti. 4 (Rar) A determina. 5 (Rar) A preciza. 6 (Rar) A stabili. 7 (Rar) A hotărî.
6. [DLRLC] PLĂNUI, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri (1), a proiecta acțiuni viitoare; a pune la cale. Fata avea glas tăcut, adînc, cînd plănuiau amîndoi viața lor de mîne. CAMILAR, N. I 227. Se vede că Chirița plănuiește ca să te mărite mai tîrziu cu Guliță. ALECSANDRI, T. I 188. ◊ (Cu complement intern) Nouă meșteri mari, Calfe de zidari... Stau și tot privesc, Planuri plănuiesc. TEODORESCU, P. P. 468. ◊ Absol. Dacă omul se gîndește și plănuiește și le pune pe hîrtie, se adună destule venituri. SADOVEANU, P. M. 134.
7. [Șăineanu, ed. VI] plănuì v. a face planuri.
8. [Scriban] *plănuĭésc v. tr. (d. plan). Fac planurĭ, proĭectez, am de gînd să: guvernu plănuĭește înființarea uneĭ școale superioare.
9. [DOOM 3] plănui (a ~) (a face planuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiesc, 3 sg. plănuiește, imperf. 1 plănuiam; conj. prez. 1 sg. să plănuiesc, 3 să plănuiască
10. [DOOM 2] plănui (a ~) (a face planuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiesc, imperf. 3 sg. plănuia; conj. prez. 3 să plănuiască
11. [IVO-III] plănuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
12. [DAR] plănuit, plănuită, adj. (reg.; despre oameni) priceput, șiret.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL