1. [DEX '09] PLĂMÂN, plămâni, s. m. Fiecare dintre cele două organe principale, cu aspect spongios, înconjurate de pleură, situate simetric în cavitatea toracică, cu ajutorul cărora se face respirația la om și la vertebratele superioare; pulmon, bojoc. ◊ Plămân de oțel = aparat folosit pentru respirația artificială. – Din ngr. plemóni.
2. [MDA2] plămân sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 297 / V: (îvr) ~ă sf, plumână sf, plumună sf, (înv) ~mină sf, plumân, plumoană sf, (reg) ~d (Pl: ~zi, ~ji, ~de sn), ~j, ~âi, ~âie sf, ~măi, ~măie sf, ~mună sf, plâmân, plomâi, plomân, plomână, plomună, plumină sf, plumâi, plumânr, prumână sf, prumâne ssp / Pl: ~i / E: ml pulmo, -onis (= *plumonis)] 1 (Atm; îvr, șîs ~e albe) Fiecare dintre cele două organe anatomice situate simetric în cavitatea toracică, cu aspect spongios, care alcătuiesc aparatul respirator principal la om și la animalele vertebrate Si: pulmon, (pop) bojoc. 2 (Îs) ~ de oțel Aparat folosit pentru respirație artificială. 3 (Med; pop) Tuberculoză pulmonară. 4 (Reg) Epitet dat unui om plăpând, slab, prăpădit sau leneș. 5 (Atm; îvr; îs) ~i negre Ficat. 6 (Bot; pop; îf plămână, plumimă; șîs ~ă albă, ~e albe) Nufăr (Nymphae alba). 7 (Bot; pop; șîs ~ă galbenă) Nufăr (Nuphar luteum). 8 (Bot; reg; îf plomună) Cuscrișor (Pulmonaria officinalis). 9 (Bot; reg; îf plămână) Mătasea broaștei. 10 (Bot; reg; îs) Plumuna de pe baltă Limbariță (Alisma plantago aquatica).
3. [Șăineanu, ed. VI] plămân m. organ principal al respirațiunii. [Și plămână = lat. PULMONEM].
4. [MDA2] plămăi sn vz plămân
5. [MDA2] plămăie sf vz plămân
6. [MDA2] plămâi sm vz plămân
7. [MDA2] plămâie sf vz plămân
8. [MDA2] plămână sf vz plămân
9. [MDA2] plămând sm vz plămân
10. [MDA2] plămânj sm vz plămân
11. [MDA2] plămină sf vz plămân
12. [MDA2] plămună sf vz plămân
13. [MDA2] plâmân sm vz plămân
14. [MDA2] plomâi sm vz plămân
15. [MDA2] plomân sm vz plămân
16. [MDA2] plomână sf vz plămân
17. [MDA2] plomună sf vz plămân
18. [MDA2] plumâi sm vz plămân
19. [MDA2] plumân sm vz plămân
20. [MDA2] plumână sf vz plămân
21. [MDA2] plumânr sm vz plămân
22. [MDA2] plumină[1] sf vz plămân
23. [MDA2] plumoană sf vz plămân
24. [MDA2] plumună sf vz plămân
25. [MDA2] prumână sf vz plămân
26. [MDA2] prumâne s vz plămân
27. [DLRLC] PLĂMÎN, plămîni, s. m. Fiecare dintre cele două organe, cu aspect spongios, învelite în pleură, care alcătuiesc aparatul principal de respirație la om și la animale vertebrate și care sînt așezate în cavitatea toracică. Plămînul stîng. Bolnav de plămîni. ▭ Tovarășul meu privea țintă înainte, respira ușurat pînă în adîncul plămînilor, croia planuri înfrigurate și nerăbdătoare. C. PETRESCU, S. 191. A răcit la plămîni și acum zace cît e de lung, ocupînd singur patul copiilor. SAHIA, N. 97. Începu a-l tracta pentru plămîni, dar nu putu învinge răul care se înrădăcinase. NEGRUZZI, S. II 154. ◊ Expr. A-și scuipa plămînii v. scuipa.
28. [Scriban] plămîn m. (ngr. plemóni, vgr. pneúmon, ionic pleúmon, de unde și lat. pŭlmo, pŭlmónis, și de aci it. polmone, pv. polmo, fr. poumon. V. pneumatic, pulmonar). Măruntaĭ care se află în pept și care e organu principal al respirațiuniĭ (numit la animale și bojoc): în plămînĭ se vivifică aeru. – În Munt și plumîn. Vechĭ în Mold. și Trans. și plămînă, maĭ rar plumînă, pl. ĭ și e: plămînele arse de sete (N. Cost. 2, 33). Azĭ în est ob. plămîĭ m. pl. tot așa.
29. [Scriban] plumîn, V. plămîn.
30. [DOOM 3] plămân s. m., pl. plămâni
31. [DOOM 2] plămân s. m., pl. plămâni
32. [IVO-III] plămân, -ni.
33. [DER] plămîn (plămîni) s. m. – Pulmon, bojog. – Var. plumînă, plămîi. Mr. pălmună (plimună), istr. plumăre. – Lat. pulmonem (Pușcariu 1344; REW 6833), cf. it. polmone, prov. polmo, fr. poumon. Rotacismul din istr. arată că e vorba de un cuvînt tradițional; pentru metateza *plumonem cf. rovig. piamon, sicil. primuni, calabr. premune. Mai puțin probabil der. din gr. plenmou (Diculescu, Elementele, 449 și 475) sau din ngr. plemóni (Titkin; Candrea). Uz general. (ALR, I, 45). [Art. 6476]
34. [DE] PLĂMÂN (< ngr., lat.) s. m. Principalul organ de respirație șa vertebratele superioare și la om; apare în mod excepțional și la unii pești (peștii dipnoi, cu dublă respirație), dar cu rol secundar. Plămânii omului sunt pereche și se află în cavitatea toracică, fiind înconjurați de pleură. Sunt împărțiți prin fisuri în lobi (p. drept în trei și cel stâng în doi). În p. se fac schimburile gazoase între oxigenul din aerul inspirat și dioxidul de carbon din sânge. Aceste schimburi au loc la nivelul alveolelor, care reprezintă la om o suprafață de 200 m2. Sin. pulmon. V. respirație, respirator. ◊ P. de oțel = aparat mecanic, etanș, care funcționează electric și în care este plasat corpul bolnavului pentru respirația artificială.
35. [Argou] plămân, plămâni s. m. (glum.) sân (de femeie), țâță.
36. [Argou] a avea plămâni de înotătoare expr. (d. femei) a avea sânii mari
37. [Argou] a avea plămânii făcuți sită expr. (deț., înv.) a fi bolnav de tuberculoză
38. [Argou] a-l arde (pe cineva) plămânul expr. a dori să fumeze
39. [Argou] a-și scuipa plămânii expr. 1. a tuși des, cu expectorație bogată. 2. a depune eforturi deosebite fără a obține rezultatele scontate.
40. [Argou] aer-plămân-aer expr. (glum.) țigară
41. [DRAM 2015] plomân, plomâni, (plumân), s.m. – (pop.) Plămân (ALRRM, 1969: 104). – Din ngr. plemoni (Scriban; Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX); lat. pulmo, -nem, cu metateza lui l (Pușcariu).
42. [DRAM 2015] plumână, plumâne, s.f. – (bot.) 1. Plantă erbacee cu frunze compuse din trei foliole și cu flori roz; trifoiște; plumânea. 2. Plantă erbacee cu flori roșii, violete sau roz, albe; plămânăriță (Pulmonaria officinalis); cuscrișor. ♦ (top.) Tău cu Plumână, lac în Dragomirești (Faiciuc, 1998): „Credem că plumâna din structura acestei denumiri (Tăul cu plumână) trebuie să fie numele popular al nufărului (Nuphar luteum). Există plante cu nume asemănătoare: plumâneaua, plumânărică etc.” (Vișovan, 2005: 340). – Din plămân (< lat. pulmo, -onis) (MDA).
43. [DRAM] plumână, -e, s.f. – (bot.) 1. Plantă erbacee cu frunze compuse din trei foliole și cu flori roz; trifoiște; plumânea. 2. Plantă erbacee cu flori roșii, violete sau roz, albe; plămânăriță (Pulmonaria officinalis); cuscrișor. Tău cu Plumână, lac în Dragomirești (Faiciuc 1998). – Din plămân (lat. pulmo, -onis) + -nă, -riță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL