1. [MDA2] plăcintăresc, ~ească a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ești / E: plăcintar + -esc] 1-2 Care aparține plăcintarului (1-2). 3-4 Privitor la plăcintar (1-2). 5-6 De plăcintar (1-2).
2. [Scriban] plăcintărésc, -eáscă adj. De plăcintar. Greceasca plăcintărească (iron.), limba grecească noŭă populară (fiind-că, odinioară, foarte mulțĭ Grecĭ eraŭ plăcintarĭ în România).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL