1. [DEX '09] PLĂCINTUȚĂ, plăcintuțe, s. f. (Fam.) Plăcințică. – Plăcintă + suf. -uță.
2. [MDA2] plăcintuță sf [At: MARIAN, NA. 139 / Pl: ~țe / E: plăcintă1 + -uță] (Reg; șhp) 1-2 Plăcințică (1-2).
3. [DEX '98] PLĂCINTUȚĂ, plăcintuțe, s. f. Plăcințică. – Plăcintă + suf. -uță.
4. [DLRLC] PLĂCINTUȚĂ, plăcintuțe, s. f. Diminutiv al lui plăcintă. De-ar fi fost mama pe-acasă, Plăcintuța n-ar fi arsă. ȘEZ. II 218.
5. [DOOM 3] plăcintuță (fam.) s. f., g.-d. art. plăcintuței; pl. plăcintuțe
6. [DOOM 2] plăcintuță (fam.) s. f., g.-d. art. plăcintuței; pl. plăcintuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL