1. [DEX '09] PLUTUIRE, plutuiri, s. f. Acțiunea de a plutui și rezultatul ei; plutuit. – V. plutui.
2. [MDA2] plutuire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: pluti] Operație de finisare a pieilor tăbăcite, prin tratarea cu săruri de crom și rularea pe o scândură rotunjită acoperită cu plută, pentru a le face moi și a le da un aspect specific Si: plutuit.
3. [DLRLC] PLUTUIRE, plutuiri, s. f. Acțiunea de a plutui și rezultatul ei.
4. [DEX '09] PLUTUI, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut. – Plută2 + suf. -ui.
5. [MDA2] plutui vt [At: LTR2 XII, 635 / Pzi: ~esc / E: pluta2 + -ui] A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare tratându-le cu săruri de crom pentru a le face moi și a le da un aspect specific.
6. [DLRLC] PLUTUI, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, în săruri de crom, pentru a le face moi și a le da față.
7. [DOOM 3] plutuire s. f., g.-d. art. plutuirii; pl. plutuiri
8. [DOOM 2] plutuire s. f., g.-d. art. plutuirii; pl. plutuiri
9. [DOOM 3] plutui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutuiesc, 3 sg. plutuiește, imperf. 1 plutuiam; conj. prez. 1 sg. să plutuiesc, 3 să plutuiască
10. [DOOM 2] plutui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutuiesc, imperf. 3 sg. plutuia; conj. prez. 3 să plutuiască
11. [DE] PLUTUÍRE (< plută1) s. f. Operație de finisare a pieilor tăbăcite, prin tratare cu săruri de crom, pentru a le oferi moliciune sau a le imprima un desen caracteristic; constă în rularea pielii pe o scândură rotunjită, acoperită cu plută1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL