Definiție și ce înseamnă plutoniu

1. [DEX '09] PLUTONIU s. n. Element chimic de sinteză, radioactiv, obținut din uraniu, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț, folosit la obținerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni. – Din fr. plutonium.

2. [MDA2] plutoniu sns [At: MACAROVICI, CH. 204 / E: fr plutonium] Element chimic de sinteză, radioactiv, obținut din uraniu, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț, folosit la obținerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni.

3. [DEX '98] PLUTONIU s. n. Element chimic de sinteză, radioactiv, obținut din uraniu, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț, întrebuințat la obținerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni. – Din fr. plutonium.

4. [DLRLC] PLUTONIU s. n. (Chim.) Element chimic de sinteză, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț și întrebuințat la obținerea energiei nucleare.

5. [DN] PLUTONIU s.n. Element transuranic sintetic, folosit pentru obținerea energiei nucleare. [Pron. -niu. / cf. fr. plutonium, germ. Plutonium].

6. [MDN '00] PLUTONIU s. n. element transuranic sintetic, radioactiv, obținut din uraniu. (< fr. plutonium)

7. [DOOM 3] plutoniu [niu pron. nĭu] s. n., art. plutoniul; simb. Pu

8. [DOOM 2] plutoniu [niu pron. nĭu] s. n., art. plutoniul; simb. Pu

9. [DE] PLUTÓNIU (< fr., germ. {i}; {s} Pluton, zeu grec) s. n. Element chimic transuranic, alb-argintiu, radioactiv, din seria actinoidelor (Pu; nr. at. 94, m. at. 242), obținut din uraniu în reactorul nuclear. Izotopul p. de masă atomică 239 este folosit la arme nucleare prin bombardarea cu neutroni. Izotopul p. 238 este folosit ca sursă de căldură în navele spațiale și la stimulatoarele cardiace. Cel mai stabil izotop p. 244 are perioada de înjumătățire de 7,5 x 107 ani. Este deosebit de periculos pentru om, reciclarea deșeurilor radioactive de la centralele atomoelectrice fiind considerată riscantă datorită conținutului de p.

10. [DE] Pu, simbol chimic pentru plutoniu.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] PRESTABILIT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. […]
1. [MDA2] prestant, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: it prestante] […]
1. [DEX '09] PRESTANȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance. […]
1. [DEX '09] PRESTARE, prestări, s. f. 1. Acțiunea de a presta și rezultatul ei; […]
1. [DEX '09] PRESTATAL, -Ă, prestatali, -e, adj. Care este anterior formării statului. – Pre1- […]
1. [MDA2] prestavlenie sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 65r/25 / Pl: ~ii / E: […]
1. [DEX '09] PRESTAȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Formă de impozit constând în […]
1. [DEX '09] PRESTAȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Formă de impozit constând în […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro