1. [DEX '09] PLUMBUIT2, -Ă, plumbuiți, -te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, saci etc.) Sigilat cu plumb (3). 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. Întunecat, mohorât. ◊ Întărit sau prevăzut cu (bucățele de) plumb ca să atârne greu. – V. plumbui.
2. [MDA2] plumbuit2, ~ă a [At: BART, S. M. 91 / Pl: ~iți, ~e / E: plumbui] 1 (D. obiecte metalice) Acoperit cu un strat de plumb (1) sau de aliaj de plumb. 2 Care este întărit cu bucățele de plumb (1) ca să atârne greu. 3 (D. colete, vagoane, lăzi) Sigilat cu plumb (12). 4 (Fig) Întunecat. 5 (Fig) Mohorât.
3. [DLRLC] PLUMBUIT2, -Ă, plumbuiți, -te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, lăzi) Sigilat cu plumb. Stătuseră două zile și o noapte într-un vagon plumbuit... Aici, la Pașcani, și-a făcut careva pomană și le-a deschis ușa vagonului. GALAN, Z. R. 338. 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de plumb sau de aliaj de plumb. Tablă plumbuită. ♦ Fig. întunecat, mohorît. Noaptea păruse c-are să ploaie sau să ningă: ceriul era acoperit cu nouri mari, groși, cu o față plumbuită și frămîntată de un vînt aspru și rece. CONTEMPORANUL, VII 107. ♦ Care este întărit cu (bucățele de) plumb. Marinarii... escaladară în salturi balustrada punței înarmați cu lopeți de barcă, capete de frînghie împletite în noduri plumbuite. BART, S. M. 91. Și scoate-un bici plumbuit, Plumbuit, răsplumbuit. MARIAN, S. 174.
4. [Șăineanu, ed. VI] plumbuit a. garnisit cu plumb: ladă plumbuită. ║ n. acțiunea de a plumbui.
5. [D.Religios] Plumbuita, m-re în București, ctitorită în prima ei formă de voievodul Petru cel Tânăr (1558-1568) și cu multe prefaceri până în 1647, când Matei Basarab o reconstruiește integral. Bis. a avut două turle pe pronaos după modelul de la Dealu și păstrează fragmente de picturi originale. Cuhnia m-rii este cea mai veche construcție de acest tip din Țara Românească.
6. [DE] PLUMBUITA 1. Lac de acumulare amenajat pe valea Colentinei, în partea de NNE a municipiului București, 55 ha. Zonă de agrement. 2. Mănăstirea ~, mănăstire de călugări situată în municipiul București, în cartierul Colentina, pe malul lacului omonim. Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost construită, într-o primă formă, de către domnul Petru cel Tânăr (1559-1568), dar a suferit multe modificări ulterioare. În 1647, Matei Basarab a reconstruit biserica din temelie și a construit casa domnească, în care este amenajat astăzi un muzeu cu obiecte religioase. Biserica mănăstirii (care un timp a fost acoperită cu tablă de plumb, fapt pentru care populația i-a atribuit numele de Plumbuita) păstrează picturi murale interioare originare. În 1573, aici a fost instalată prima tipografie din București, de sub teascurile căreia a ieșit (în 1582) un „Tetraevangheliar”. Biserica este înconjurată de ziduri de incintă, străjuite de turnul porții, datând din 1802-1806. În cadrul mănăstirii există o turnătorie de clopote, precum și atelierele Patriarhiei, unde se produc lumânări, se prelucrează lemnul și metalul, se execută sculpturi etc. Ansamblul monahal a fost restaurat în anii 1933-1940 și 1958.
7. [Argou] Plumbuita s. pr. poreclă postumă dată Elenei Ceaușescu, soția dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.
8. [Argou] Plumbuitu’ s. pr. poreclă dată dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL