1. [DEX '09] PLUMBUIT1 s. n. Plumbuire. – V. plumbui.
2. [DEX '09] PLUMBUIT2, -Ă, plumbuiți, -te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, saci etc.) Sigilat cu plumb (3). 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. Întunecat, mohorât. ◊ Întărit sau prevăzut cu (bucățele de) plumb ca să atârne greu. – V. plumbui.
3. [MDA2] plumbuit2, ~ă a [At: BART, S. M. 91 / Pl: ~iți, ~e / E: plumbui] 1 (D. obiecte metalice) Acoperit cu un strat de plumb (1) sau de aliaj de plumb. 2 Care este întărit cu bucățele de plumb (1) ca să atârne greu. 3 (D. colete, vagoane, lăzi) Sigilat cu plumb (12). 4 (Fig) Întunecat. 5 (Fig) Mohorât.
4. [MDA2] plumbuit1 sn [At: DL / Pl: (rar) ~uri / E: plumbui] 1-3 Plumbuire (1-3).
5. [DLRLC] PLUMBUIT2, -Ă, plumbuiți, -te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, lăzi) Sigilat cu plumb. Stătuseră două zile și o noapte într-un vagon plumbuit... Aici, la Pașcani, și-a făcut careva pomană și le-a deschis ușa vagonului. GALAN, Z. R. 338. 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de plumb sau de aliaj de plumb. Tablă plumbuită. ♦ Fig. întunecat, mohorît. Noaptea păruse c-are să ploaie sau să ningă: ceriul era acoperit cu nouri mari, groși, cu o față plumbuită și frămîntată de un vînt aspru și rece. CONTEMPORANUL, VII 107. ♦ Care este întărit cu (bucățele de) plumb. Marinarii... escaladară în salturi balustrada punței înarmați cu lopeți de barcă, capete de frînghie împletite în noduri plumbuite. BART, S. M. 91. Și scoate-un bici plumbuit, Plumbuit, răsplumbuit. MARIAN, S. 174.
6. [DLRLC] PLUMBUIT1 s. n. Plumbuire. Plumbuitul vagoanelor.
7. [Șăineanu, ed. VI] plumbuit a. garnisit cu plumb: ladă plumbuită. ║ n. acțiunea de a plumbui.
8. [DEX '09] PLUMBUI, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (3). 2. A acoperi o piesă metalică cu un strat protector de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. A întuneca, a mohorî. – Plumb + suf. -ui.
9. [MDA2] plumbui vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~esc / E: plumb + -ui] 1 A acoperi suprafața unor obiecte de metal cu un strat subțire de plumb (1), pentru a o proteja împotriva agenților chimici, a coroziunii atmosferice etc. 2 A sigila cu plumb (12) Si: (rar) a plumba (1). 3 (Reg) A tivi marginea unor haine de blană cu piele de oaie sau de miel, pentru a fi brodate. 4 (Fig) A întuneca. 5 (Fig) A mohorî.
10. [DLRLC] PLUMBUI, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (colete, saci, vagoane etc.). 2. A acoperi (o piesă metalică) cu un strat protector de plumb sau de aliaj de plumb. ♦ Fig. A întuneca, a mohorî, a înnegri. De două zile, un nor dușman plumbuise văzduhul peste tot. Casele, pomii, bisericile aveau o înfățișare străină, ștearsă, ca în vis. BASSARABESCU, S. N. 142. 3. (Rar) A împușca (cu plumbi).
11. [Șăineanu, ed. VI] plumbuì v. 1. a garnisi cu plumb; 2. a însemna cu o pecete de plumb: a plumbui o ladă; 3. V. plombà.
12. [Scriban] plumbuĭésc v. tr. (d. plumb). Umplu cu plumb o bombă, un dinte cariat ș. a. (dintele poate fi umplut și cu aur orĭ cu ciment, și tot „plumbuit” se numește). Lipesc orĭ leg cu plumb orĭ aplic plumburile, vorbind de lăzĭ, vagoane ș. a.
13. [DOOM 3] plumbuit s. n.
14. [DOOM 2] plumbuit s. n.
15. [DOOM 3] plumbui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plumbuiesc, 3 sg. plumbuiește, imperf. 1 plumbuiam; conj. prez. 1 sg. să plumbuiesc, 3 să plumbuiască
16. [DOOM 2] plumbui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plumbuiesc, imperf. 3 sg. plumbuia; conj. prez. 3 să plumbuiască
17. [MDO] plumbui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plumbuiesc, conj. plumbuiască)
18. [IVO-III] plumbuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
19. [Argou] plumbui, plumbuiesc v. t. (intl.) a împușca.
20. [Argou] Plumbuitu’ s. pr. poreclă dată dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL