1. [DEX '09] PLUGĂRIT s. n. Acțiunea de a plugări; plugărire. – V. plugări.
2. [MDA2] plugărit sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ? / E: plugări] 1 Efectuare cu plugul (1) a muncilor agricole Si: plug (14), plugărie (2), (rar) plugărire. 2 Ocupație a plugarului Si: plugărie (3).
3. [DLRLC] PLUGĂRIT s. n. Acțiunea de a plugări; plugărie, arat. V. agricultură. Se scot uneltele de plugărit și se caută ce lipsește la ele. ȘEZ. VI 160. Să te-apuci de plugărit Tocma-n zi de sărbătoare? ALECSANDRI, P. P. 169.
4. [Șăineanu, ed. VI] plugărit n. ocupațiune cu plugăria.
5. [Scriban] plugărít n. Plugărie: a trăi din plugărit.
6. [DEX '09] PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (I). – Din plugar.
7. [MDA2] plugări vi [At: CORESI, L. 309/3 / Pzi: ~resc / E: plugar] 1 A munci ca plugar (1) Si: (reg) a plugui (1), a păuri. 2 A efectua cu plugul (1) muncile agricole Si: (reg) a plugui (2), a păuri. 3 (Reg) A prăși.
8. [DEX '98] PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (1). – Din plugar.
9. [DLRLC] PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pămîntul ca plugar. Toată ziua plugăresc, Brazdă neagră prăvălesc. MARIAN, S. 78.
10. [Șăineanu, ed. VI] plugărì v. a ara: toată ziua plugăresc POP.
11. [Scriban] 2) plugărésc v. intr. Trăĭesc ca plugar.
12. [DOOM 3] plugărit s. n.
13. [DOOM 2] plugărit s. n.
14. [DOOM 3] plugări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugăresc, 3 sg. plugărește, imperf. 1 plugăream; conj. prez. 1 sg. să plugăresc, 3 să plugărească
15. [DOOM 2] plugări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugăresc, imperf. 3 sg. plugărea; conj. prez. 3 să plugărească
16. [DE] PLUGARI, com. în jud. Iași, situată în câmpia Jijiei, în zona de confl. a râului Miletin cu Pârâul lui Vasile; 3.614 loc. (2003). Nod rutier. În satul Onești se află biserica Sfântul Spiridon (1805).
17. [DRAM 2021] plugărít, -ă, plugăriți, -te, adj. (înv.) Arat. – Din plugări.
18. [DRAM 2021] plugărí, plugăresc, v.i. (înv.) A ara pământul cu plugul: „…au fost vreme bună primăvara și au plugărit oamenii, apoi au ninsu pe la sfântul George…” (Socolan, 2005: 325; doc. din 1804). – Din plugar (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL