1. [MDA2] plugărel1 sm [At: MARIAN, NA., 324 / Pl: ~ei / E: plugar + -el] 1-4 (Pop; șhp) Plugăraș (1-2, 4-5).
2. [MDA2] plugărel2 sn [At: PAMFILE, I. C. 148 / Pl: ~e / E: plug + -ărel] (Mol) 1-2 Plugușor (3-4).
3. [DLRLC] PLUGĂREL, plugărei, s. m. Plugăraș (2). Și-și luase bădișorul Tăvala și plugușorul, Cei doisprece bourei Și doisprece plugărei. TEODORESCU, P. P. 148.
4. [DLRM] PLUGĂREL, plugărei, s. m. (Rar) Plugăraș. – Din plugar + suf. -el.
5. [DAR] plugărel1, plugărei, s.m. (pop.) plugăraș.
6. [DAR] plugărel2, plugărele, s.n. (reg.) plugușor (pentru colindele de Anul Nou).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL