1. [DEX '09] PLOPUȘOR, plopușori, s. m. Diminutiv al lui plop; plopuț. – Plop + suf. -ușor.
2. [MDA2] plopușor sm vz plopșor
3. [DLRLC] PLOPUȘOR, plopușori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui plop. Plopușor cu frunza-n drum, Te-aș iubi și nu știu cum, Te-aș lăsa și nu mă-ndur Căci mi-ai fost odată bun. ȘEZ. II 214. – Variantă: plopșor (ISPIRESCU, L. 1) s. m.
4. [MDA2] plopșor sm [At: ISPIRESCU, L. 1 / V: ~pușor / Pl: ~i / E: plop1 + -(u)șor] (Șhp) 1-2 Plop1 (1) (mic) Si: (reg) plopuț (1-2).
5. [DLRLC] PLOPȘOR s. m. v. plopușor.
6. [DOOM 3] plopușor s. m., pl. plopușori
7. [DOOM 2] plopușor s. m., pl. plopușori
8. [DE] NICOLĂESCU-PLOPȘOR, Constantin (1900-1968, n. sat Plopșor, jud. Dolj), arheolog, etnograf și folclorist român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Craiova. Director al Muzeului de Istorie a Olteniei (1927-1952), în cadrul căruia a înființat și condus Institutul de Arheologie Olteană (1920-1930). Specialist în arheologie Comunei primitive („Prepaleoliticul în România”, „Paleoliticul în România”). A efectuat cercetări arheologice la Porțile de Fier, Ohaba-Ponor, Mitoc, Ripiceni, Bugiulești ș.a.
9. [DE] PLOPȘORU, com. în jud. Gorj, situată în Piemontul Getic, pe valea Jiului; 6.982 loc. (2003). Stație de c. f. (în satul P.) și haltă de c. f. (în satul Sărdănești). Moară de cereale. În satul Broșteni se află cula Cuțui (1815) și biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena (1746) și Sfinții Voievozi (1874), în satele Cursaru și Sărdănești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL