1. [DEX '09] PLOCONEALĂ, ploconeli, s. f. Ploconire; lingușire, umilire. – Ploconi + suf. -eală.
2. [MDA2] ploconeală sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: ploconi + -eală] 1 Înclinare profundă a capului și a trupului în semn de respect, de supunere etc. 2 Atitudine, manifestare care arată servilism față de cineva sau de ceva. 3 (Fig) Lingușire. 4 (Fig) Umilire.
3. [DLRLC] PLOCONEALĂ, ploconeli, s. f. 1. Ploconire (1). 2. Supunere oarbă; ploconire (2). Muncitorii s-au deșteptat și, cînd li se vorbește de socialism, nu se mai sperie, nu mai întreabă: ce este aia? Cînd e vorba de pîinea lor, de viața lor, nu mai umblă cu ploconeală și nu le mai e frică. PAS, Z. IV 203.
4. [Șăineanu, ed. VI] ploconeală f. închinăciune (ca semn exterior de politeță).
5. [Scriban] ploconeálă f., pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a te ploconi (plecăcĭune, închinăcĭune, temenea).
6. [DOOM 3] ploconeală s. f., g.-d. art. ploconelii; pl. ploconeli
7. [DOOM 2] ploconeală s. f., g.-d. art. ploconelii; pl. ploconeli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL