1. [DEX '09] PLIMBĂREȚ, -EAȚĂ, plimbăreți, -e, adj. Căruia îi place să se plimbe (mult), să umble (fără rost), să hoinărească. – Plimba + suf. -ăreț.
2. [MDA2] plimbăreț, ~eață a [At: CONACHI / V: (îrg) preumblă~, primblă~ / Pl: ~i, ~e / E: plimba + -ăreț] (Prt) Căruia îi place să se plimbe mult, să umble fără rost, să hoinărească Si: (înv; prt) plimbătareț.
3. [DLRLC] PLIMBĂREȚ, -EAȚĂ, plimbăreți, -e, adj. Care se plimbă (prea) mult, căruia îi place să se plimbe (fără rost), să călătorească, să hoinărească. Un nor de vară... pluti într-o clipă deasupra șoselei, vărsînd din el o ploaie... peste plimbăreața lume bucureșteană. MACEDONSKI, O. III 40. ◊ (Substantivat) Din întuneric le venea în față un alt grup de plimbăreți. ARDELEANU, D. 130.
4. [MDA2] preumblăreț, ~eață a vz plimbăreț
5. [MDA2] primblăreț, ~eață a vz plimbăreț
6. [DOOM 3] plimbăreț adj. m., pl. plimbăreți; f. plimbăreață, pl. plimbărețe
7. [DOOM 2] plimbăreț adj. m., pl. plimbăreți; f. plimbăreață, pl. plimbărețe
8. [Argou] plimbăreț, plimbăreți s. m. (intl.) 1. delincvent care își schimbă încontinuu locul unde operează. 2. vagabond.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL