1. [MDA2] plicsis s [At: POLIZU / S și: plixis / E: ngr πλάξις] (Înv) 1-2 Plictiseală (1-2).
2. [DER] plicsis (-suri), s. n. – Plictiseală. – Var. plixis, plictis. Ngr. πλῆξις (Gáldi 232). Ultima var., prin încrucișare cu cuvintele der. (Graur, BL, IV, 109). – Der. plicticos, adj. (enervant, agasant), din ngr. πληϰτιϰός; plictisi, vb. (a fi sătul de ceva; a supăra, a enerva), din ngr. πλήϰτω; plictisitor, adj. (plicticos); plictiseală, s. f. (lîncezeală, monotonie; neplăcere, necaz).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL