1. [DEX '09] PLICIUIRE, pliciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a pliciui și rezultatul ei; plescăit. – V. pliciui.
2. [MDA2] pliciuire sf [At: MACEDONSKI, O. II, 276 / Pl: ~ri / E: pliciui] (Rar) 1 Producere a unui zgomot prin lovirea apei de un corp solid. 2 Producere a unui zgomot printr-o lovitură aplicată cuiva pe piele. 3 Producere a unui sunet printr-un sărut.
3. [DLRLC] PLICIUIRE, pliciuiri, s. f. (Neobișnuit) Zgomot produs de mișcarea valurilor unei ape; plescăit. Valurile se ridică și se scufundă. Pliciuiri. MACEDONSKI, O. II 276.
4. [DEX '09] PLICIUI, pliciuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A face plici1; a plici2. – Plici1 + suf. -ui.
5. [MDA2] pliciui vi [At: BUL. FIL. II, 186 / Pzi: pliciui / E: plici1 + -ui] (Rar) 1-3 A plici2 (1-3).
6. [Scriban] plicĭuĭésc, v. tr. și intr. (d. plicĭ). Fam. Scutur de colb izbind cu petica și făcînd „plicĭ”.
7. [DOOM 3] pliciuire (rar) s. f., g.-d. art. pliciuirii; pl. pliciuiri
8. [DOOM 2] pliciuire (rar) s. f., g.-d. art. pliciuirii; pl. pliciuiri
9. [DOOM 3] pliciui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pliciuiesc, 3 sg. pliciuiește, imperf. 1 pliciuiam; conj. prez. 1 sg. să pliciuiesc, 3 să pliciuiască
10. [DOOM 2] pliciui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pliciuiesc, imperf. 3 sg. pliciuia; conj. prez. 3 să pliciuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL