1. [DEX '09] PLEȘUVIE, pleșuvii, s. f. 1. Lipsă a părului de pe cap ca urmare a căderii lui; boală care pricinuiește această cădere; chelie. 2. Porțiune a capului rămasă fără păr; chelie. 3. Porțiune a unui munte lipsită de vegetație. – Pleșuv + suf. -ie.
2. [MDA2] pleșuvie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~ugie / Pl: ~ii / E: pleșuv + -ie] 1 Lipsă a părului1 de pe cap, la oameni, ca urmare a căderii lui Si: chelie. 2 (Pex) Boală care produce căderea părului de pe cap Si: calviție, chelie. 3 (Ccr) Porțiune a capului rămasă fără păr1 în urma căderii părului Si: chelie, (înv) pleșie, (reg) pleșitură, pleșugă (3). 4 (Pan) Porțiune a unui munte lipsită cu totul de vegetație Si: (îrg) pleașă (6).
3. [DLRLC] PLEȘUVIE, pleșuvii, s. f. Faptul de a fi pleșuv; chelie. Bătrînul mă asculta cu plăcere, mîngîindu-și pleșuvia arsă de soare. SADOVEANU, A. L. 191. Îl cunoscu după pleșuvie și după ochii obosiți, id. O. VII 139. – Variantă: (învechit) plesugie (ȚICHINDEAL, F. 399) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] pleșuvie f. chelie.
5. [Scriban] pleșuvíe f. (d. pleșuv). Chelie.
6. [MDA2] pleșugie sf vz pleșuvie
7. [DLRLC] PLEȘUGIE s. f. v. pleșuvie.
8. [DOOM 3] pleșuvie s. f., art. pleșuvia, g.-d. art. pleșuviei; pl. pleșuvii, art. pleșuviile (desp. -vi-i-)
9. [DOOM 2] pleșuvie s. f., art. pleșuvia, g.-d. art. pleșuviei; pl. pleșuvii, art. pleșuviile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL