1. [DEX '09] PLEȘCUIT s. n. (Reg.) Faptul de a pleșcui; chilipir. – V. pleșcui.
2. [MDA2] pleșcuit sn [At: CREANGĂ, ap. CADE / Pl: ? / E: pleșcui] (Reg) Faptul de a umbla după chilipiruri.
3. [DLRLC] PLEȘCUIT s. n. Acțiunea de a pleșcui; chilipir. Vezi, jupîneșică dragă, cîtu-i de-a dracului lumea asta? Numai după pleșcuit îmblă. CREANGĂ, P. 127.
4. [DEX '09] PLEȘCUI, pleșcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla după chilipir, după câștig fără muncă. – Pleașcă + suf. -ui.
5. [MDA2] pleșcui vi [At: BELDIMAN, E. 46/30 / Pzi: ~esc / E: pleașcă1 + -ui] 1 (Îrg) A prăda. 2 (Reg) A umbla după chilipiruri.
6. [DLRLC] PLEȘCUI, pleșcuiesc, vb. IV. Intranz. A umbla după chilipir, după cîștig fără muncă.
7. [Șăineanu, ed. VI] pleșcuì v. a face pleașcă: numai după pleșcuit umblă CR. [Serb. PLĬAČKATI, a jefui].
8. [Scriban] pleșcuĭésc v. tr. (d. pleașcă saŭ sîrb. pljačkati, a prăda). Fam. Jăfuĭesc, umblu după pleașcă. V. plenuĭesc.
9. [DOOM 3] pleșcuit (reg.) s. n.
10. [DOOM 2] pleșcuit (reg.) s. n.
11. [DOOM 3] pleșcui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleșcuiesc, 3 sg. pleșcuiește, imperf. 1 pleșcuiam; conj. prez. 1 sg. să pleșcuiesc, 3 să pleșcuiască
12. [DOOM 2] pleșcui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleșcuiesc, imperf. 3 sg. pleșcuia; conj. prez. 3 să pleșcuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL